Abuzați și blazați, oamenii au uitat că Rareș Bogdan „cânta” pe la mesele politicienilor ca „jurnalist”

Agenda publică e plină de sex/gen, antivaccinism sau drogurile lui Cîțu și aș zice că bună parte din popor e high cu „legale” tabloidale.

Poporul lui Orban sau Cîțu nu e și poporul meu

Poporul arată de fiecare dată altfel, în funcție de unghiul din care îl privești. E ca atunci când se fac filmări pe litoral sau la mall și se spune: cică n-are poporul bani!, uite-l cum se înghesuie la mare și la munte, ia uite ce trafic e, ce nebunie a consumului! De fapt, doar vreo 15-20% își permit o viață cu hiperconsum și concedii. Restul stau acasă, privesc. Ei nu consumă, ei se consumă.

Amândouă taberele din PNL, Cîțu și Orban (dar și PSD, când îl apucă pe Dâncu febra clarificărilor de strategie), comit marele fals populist al vorbei în numele tuturor românilor, fie ei milionari sau amărășteni. Pare că Orban e mai apucat naționalist, dar echipa lui Cîțu e așa de diferită?

E Orban mai populist naționalist și mai clovn-patriot decât Rareș Bogdan, marele susținător al lui Cîțu? Să fim serioși. Toți au un comportament determinat de sondaje mai mult sau mai puțin idioate: dacă iese mâine în sondaje că românii adoră să bată pisici, se vor apuca să bată pisici. Asta e toată marea strategie partinică.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Cel mai mare fals la care asistăm acum e unificarea forțată a popoarelor României, poporul care n-are acces la concediu, la sănătate, care nu a auzit de subvenții la căldură pentru iarnă (așa cum are poporul select de București, de exemplu), fiind unificat cu un popor al celor 1% bogați și cu poporul celor 15-20% din cetățeni care trăiesc totuși la un standard respectabil.

Poporul de lux, cam o cincime de populație, e și cel mai zgomotos, indiferent că e „progresist” sau naționalist. Dar aceste popoare sunt tot ce poate fi mai diferit. Pâinea cu margarină nu are aceeași naționalitate cu rentele unor Cîțu, Vâlceanu, Orban sau Rareș Bogdan.

Rareș Bogdan cânta pe la mese la politicieni când era jurnalist

Poporul lor e mereu o sursă de mister. În poporul care mă interesează pe mine, lucrurile sunt mereu clare: ai un venit, îl bugetezi și încerci să trăiești. În poporul lor, mereu apare câte ceva, părinți cu contracte grase la stat ca la Vâlceanu, ziariști care cântă pe la mese la politicieni (cum era Rareș Bogdan în versiunea „jurnalist”), dar care iau și contracte la companii de stat sau pur și simplu politicieni profesioniști care trăiesc la un nivel pe care teoretic nu și l-ar permite (Orban).

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Problema e că poporul ăla cu venituri mici nu mai are curaj nici să-și arate sărăcia. Au înghițit toate problemele false pe care i le bagă pe gât poporul de lux, ăla care crede că-ți cunoști semenii din sondaje. Ba nu mai pot de grija sexului altuia, ba i-au apucat filozofiile libertăților împotriva măștii sau a unor vaccinuri gratuite.

Amestecul de tabloidal și obscurantism cu sărăcie e exploziv. Când aud câte un medic cum urlă împotriva vaccinului văd exact ideologia pe care o ridică în slăvi Ludovic Orban acum. Un medic câștigă mult mai mult decât mai toți clienții săi. Cum să ai cinismul să le spui să nu se vaccineze? Ei nu au banii tăi să scape dacă se întâmplă ceva. Și totuși, oamenii îi ascultă și îi respectă mai mult decât pe cei care îndeamnă rațional la prudență. Tot așa și cu Orban: cum să le spui oamenilor că trebuie să apărăm creștinătatea, când tu, ca premier, le-ai dat speculanților din energie mână liberă să batjocorească pe toată lumea?

Alt exemplu: cum să propui scoaterea taxelor din salariul minim, cum face USR? Pare că „progresiștii” noștri îmbuibați din fonduri europene și-au amintit că există sărăcie în România. Dar nu e așa. E, de fapt, o formă de a și-i lua aliați pe cei plătiți prost în scopul demantelării ultimelor drepturi sociale.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Dacă scoți taxele din salariul minim, nu vei mai avea bani nici cât aveai pentru școli și spitale. Deci le vei privatiza și mai alert. Vor suferi tot ăia pe care cică „i-ai ajutat”.

Face Orban altceva decât managerii din presă?

Astfel de strategii comerciale mie îmi sună cunoscut, le-am auzit de la câteva zeci de manageri și guru care conduc prin presa românească. Dă-le ce vor! Dă-le ceva sex, naționalism, patriotism, scandal, nu mai vorbiți liniștiți în platou, urlați! Asta vrea „poporul”! Audiențele erau ok, deci demonstrația era făcută, ce deștept era șeful! Însă șeful nu era decât un vânzător mediocru de marfă proastă. Nu făcea decât să gâdile la nesfârșit doar o mică parte din ce credea el că înseamnă „popor”.

Acum, de când Google și Facebook sunt maeștri în vândut astfel de mizerii, televiziunile au ajuns niște coșmelii ridicole, în moarte clinică de idei. Când joci jegos, întotdeauna se va găsi unul mai jegos decât tine.

Efectul de bumerang se va întâmpla și cu neo-naționalismul – competiția pe idei puține și proaste va fi atât de dură, încât se vor găsi rapid unii cu cele mai proaste și periculoase idei să câștige o felie din „popor”, pe aceia cu aplecări fasciste și care nu sunt neapărat săraci, sunt chiar clasa de mijloc destabilizată pe bucăți de o criză care le-a adus câștig doar celor din vârf.

Când nu știi prețul pâinii, ai valoare

Se pun întrebări precum „cât e pâinea, cât e salariul minim?” și se obține o demonstrație simplă că elitele politice nu au habar despre cum trăiește „omul simplu”. Numai că e aici o întreagă psihologie inversă cu masele. Există un respect difuz al unei mase de precari pentru acei 1% avuți.

În fond, și Cîțu, și Vîlceanu transmit un mesaj foarte popular în zilele astea, de la trap până la manele: sunt plin de bani, nu-mi pasă de fraieri! Iar fraierii respectă mesajul și se îmbracă și ei săracii cu Gucci și fac tiktok-uri despre bogăție și dușmani. 

E efectul pervers al sărăciei ca urmare a show-ului bogăției afișate: fie te dai bogat și bazat, fie nu mai exiști deloc social.

Una dintre cele mai enervante situații publice e văicăreala influencerilor de dreapta sau „centriști” cum că sunt dezamăgiți de PNL, cum că au văzut că sunt „aceeași mizerie”. Și PNL, și USR s-au ridicat pe ura pentru un popor nevoiaș care nu înțelegea „prințipurile” lui Tudor Chirilă. Nu s-au ridicat anti-PSD, asta e o falsă impresie, ei s-au ridicat împotriva unui popor pentru care fiecare bănuț e important. Normal că sunt dezamăgiți, dar și dezamăgirea asta e, de fapt, un alint.

Cîțu și Vîlceanu și-au afișat disprețul față de ființele prea dependente de prețul pâinii sau salariul minim. Ce altceva făceau protestatarii frumoși și liberi din Piața Victoriei, nu ca inițiativă generică, și atunci când se lăudau, specific, că ei nu ies în stradă pentru pensii și salarii, ei fiind un popor cu maniere alese?

Priviți-i cu atenție și nu-i mai disprețuiți, nu-i mai luați la mișto. Ăștia și-au aranjat viețile, o duc bine, sunt șmecheri, vă fac din vorbe. Luați-i în serios. Ei când spun că nu știu prețul la pâine își anunță alianța cu toți ăia de vă taie facturi aiurea. Iar când Orban spune că l-a lovit un înger creștin cu aripa să știți că e doar abureală „cultural creștină”, în loc de explicație economică.

Dacă am lua în serios politica, am înțelege cât de importantă era o manifestație de zeci de mii de persoane cu fluturat facturi de electricitate. Abuzul masiv care s-a întâmplat cu liberalizarea pieței de energie trece însă lejer, cu câte un scăndăluț ici-colo, exact cum au estimat și companiile nesimțite care le-au comis. 

Și atunci cine e mai rupt de realitate, ăia care nu știu cât e pâinea sau ăia care nu prea mai au cu ce și-o cumpăra? Impresia mea e că efectul de lumpenizare, de sărăcire extremă a păturilor de jos, are drept efect o indiferență și o blazare populare de care alde Cîțu, Vîlceanu sau Orban ar fi proști să nu profite.

P.S. Ar fi o pâine ideologică de mâncat pentru stânga în aceste zile, tocmai cu atac serios pe frontul social. În schimb, și ăștia o ard tot tabloidal. Ciolacu ne-a asigurat că nici prin cap nu i-a trecut să se drogheze, el doar a băut câte un vin.

Urmărește-ne pe Google News