“Sunt unii care au venit alături de noi nu neapărat că ţin la PNL, ci că estimează că PNL va guverna în următorii patru ani şi ca să aibă o relaţie mai bună cu zona guvernamentală – accesul la fonduri guvernamentale”. Asta a spus premierul Ludovic Orban la Digi 24, încercând să justifice racolarea de primari PSD de către PNL. Iar lumea s-a liniștit.
Așadar, există o explicație, nu au avut loc racolări doar de dragul racolărilor, totul este logic, elegant și justificabil.
Or, tocmai aici stă monstruozitatea.
Mecanismul dirijării fondurilor guvernamentale către primarii unui anume partid aflat la guvernare este unul dintre cele mai distructive pentru democrația românească. Primarii, uneori din disperare, nu mai au alte soluții pentru a obține banii necesari localităților lor și atunci schimbă tabăra, alegând-o pe cea care, la un moment dat, deține pâinea și cuțitul.
Este și slăbiciune omenească, și nepricepere managerială, dar și ticăloșia unui sistem în care cetățenii unei țări sunt ignorați, împiedicați să se dezvolte, dacă nu au carnet de partid sau dacă acel carnet de partid nu are culoarea corespunzătoare.
Dezvăluirile publicate de Libertatea săptămâna trecută, în care devoalam discuțiile de pe două grupuri de WhatsApp ale liberalilor tulceni, sunt primele dovezi clare ale modului în care partidele românești aflate la conducerea țării după 1990 direcționează banii publici pentru voturi și influență.
Achizițiile publice sunt făcute în funcție de apartenența la partid, favorizați fiind membrii cotizanți, fondurile guvernamentale sunt distribuite prioritar către primăriile partidului care face bugetul, proiectele primarilor partidului sunt puse pe “lista scurtă” și așa mai departe.
În plus, există dovada a ceea ce multă lume interesată de politică bănuia în noiembrie 2019: Dan Barna a fost sabotat de către PNL pentru a nu ajunge în turul al doilea al prezidențialelor, căci USR PLUS ar fi devenit un adversar prea puternic pentru PNL la alegerile de anul acesta. Klaus Iohannis câștiga oricum, deci miza era slăbirea posibililor adversari.
M-a mirat refuzul lui Dan Barna atunci când i-am solicitat o reacție la această dezvăluire, dar ar fi trebuit să-mi spună care va fi reacția generală.
După 30 de ani în care se dovedește din ce în ce mai mult că partidele de la putere, oricare ar fi ele, perpetuează aceleași practici imorale și, deseori, de-a dreptul infracționale, apetitul oamenilor pentru revoltă se diminuează accelerat. Mai există răbufniri precum cele ale anilor 2012, 2015, 2017 și 2018, dar revolta nu ține mult.
Poate fi resemnare sau, mai grav, ar putea fi acceptarea abuzului atunci când acesta este săvârșit de “ai noștri”. Constatarea este amară, dar resemnarea este apanajul celor slabi.
România are nevoie de o nouă clasă politică, supravegheată cu cerbicie de la bun început. Dar mai are nevoie și de o profundă reformă morală. Câtă vreme moraliștii națiunii își iau vacanță tocmai atunci când e mai mare nevoie de ei, pentru că nu le convin constatările pe care ar trebui să le facă pentru a fi egali cu ei înșiși și cu principiile vehiculate, să ne abținem să mai strigăm că vrem o țară ca afară. Nu vrem decât o țărișoară în care să ne fie bine nouă și alor noștri, din același clan.
Foto: Hepta