Nici nu e greu de înțeles ce se întâmplă. Ăia care au puterea iubesc Covidul pentru abuzurile pe care le pot face prin licitații, achiziții. Prind foarte bine acum, înainte de alegeri locale și parlamentare. Ăia care vor să ne “eliberăm de botniță” nu mai au acces la prea multe fonduri.
Mai e apoi o întreagă zonă de hiene ale audienței. Îți poți da un boost de băgare în seamă dansând “antisistem”. Așa mă trezesc dimineața pe Facebook cu tot felul de neghiobi ai tabloidului, actori ratați și uitați, muzicanți penibili, care până acum se bălăceau în scăndăluț regizat, că i-a apucat bărbăția și patriotismul anti-Covid.
Ca s-o dau pe placul conspiraționiștilor: fraierilor, abia asta e o mare diversiune! Discuția pro și contra SARS-CoV-2 n-are niciun sens. E un motiv pentru unii să se dea cu poporul și un motiv pentru alții să mai zică o dată că “ce prost e poporul”.
Simbolul suprem al acestui comportament e acea asistentă de la Timișoara care se ducea la spital și nu credea în COVID19. Iei și banii de la stat, se presupune că ai grijă de bieții bolnavi, dar tu o arzi conspiraționist.
Dacă te-ai angajat pe banii statului român, îți lași fantasmele acasă pe parcursul programului. Nu-ți convine, mergi la privat, că ăia cred în COVID și-și închid clinicile când ți-e mai greu.
Din păcate, sistemul public român e plin de conspiraționism, de la spital, la Academie, SRI și ce mai vreți.
Lupta e în altă parte
Cum vă mai spuneam, întotdeauna trebuie să sapi bine în spatele unor conspirații. Mai mereu motorul lor e real. Motivele astea corecte nu sunt preluate politic, sunt băgate sub preș. Și ce rămân sunt clovnii, o emisie toxică a unei societăți fără anticorpi critici eficienți.
Și mai clar: o duc greu la muncă, n-am job sau n-am școală-spital. Mă duc pe Facebook și în loc să găsesc politicieni care să mă reprezinte, găsesc luptători cu reptilienii și cu virusul “din laborator”. Aici se strică rotița socială normală.
Revoltele din Serbia, conspiraționismul din România sau cel din SUA sunt generate de diverse comportamente ale puterii sau ale grupurilor de influență. La noi, cei de la putere au făcut tot posibilul să știm că suntem proștii lor. Mai o paranghelie cu Rareș Bogdan, mai o băută prin Palatul Victoria, toate astea slăbesc credibilitatea, desigur.
Adevăratul motor al conspirației
Dar adevăratul motor al conspirației e altul: oamenii o duceau foarte greu și înainte, nu era Paradis înainte de COVID. Mulți nu au înțeles de ce i-a apucat grija pe lideri, aceiași lideri care nu dădeau două cepe degerate pe ei până în februarie.
Explică-i unui om care moare de foame sau de boală netratată pe aici că, stai să vezi, vine un virus. Ce virus, nene, eu mor de altele, mai urgente!
După Eurostat, avem cele mai puține economii pentru supraviețuire în caz că rămânem fără slujbă. Și nu pentru că n-avem educație financiară.
Mulți fac, pur și simplu, o comparație. Își pun problemele vechi de decenii pe masă, le compară cu SARS-CoV-2 și, da, virusul pierde pe o scară a gravității.
Din nou statistici: prea mulți români nu au acces la joburi care să le asigure un trai decent (adică vreo 3.000 de lei de persoană, nu un salariu minim de 1.200). Nu au casă, avem densitatea cea mai mare pe metru construit. Mulți mor de cancer fără să ajungă să fie diagnosticați. Mulți mor de rujeolă pentru că nu apucă să fie vaccinați.
Apropo de discuțiile cu Vama și Mamaia: nu mergem în concedii oricum! Peste jumătate dintre români n-au mai ieșit în ceea ce se cheamă “concediu” nicăieri, de ani de zile.
Nu avem acces la sănătate publică. Mulți nu mai sunt asigurați. Mulți nu ajung la medic de familie. Mulți caută disperați vaccinul și nu găsesc (apropo de ăia de o tot dau pe antivaxări – sigur că fac și ăștia rău, dar statul cum îi combate? Îngreunând accesul omului la un tratament de încredere).
Chiar în măsurile dure de siguranță din martie, deși s-a tot bătut monedă pe eroismul angajaților din sănătate, uneori justificat, e bine totuși să amintim și ce s-a întâmplat pe lângă. Au fost eliminați din sistem oameni cu boli foarte grave. Ai cancer? Dă-ți o pauză, că acum suntem ocupați cu COVID. Normal că din nou se produce o fractură enormă de logică: stai, nene, deci o să mor mai repede pentru că boala mea a pierdut olimpiada gravității?
Trebuia să concepem un plan de salvare fără să le facem viața și mai grea celor care se băteau deja cu boli ucigașe.
”Boala” cea mai grea e supraviețuirea. Supraviețuirea se asigură din ”mișunat”. Fie că alergi ca ”user” pe diverse aplicații de cărat mâncare, fie că muncești zilier aici sau la cules de roșii și sparanghel. Pentru multă lume SARS-CoV-2 este în mod obiectiv un rahat, un “și altele”, față de ce probleme zilnice întâmpină.
Sindromul Costache
Dacă te uiți la măsurile de salvare guvernamentale toate suferă de sindromul Costache-Polisano, put teribil a lobby. Au strigat ăia cu jocurile de noroc?, pac, o facilitate. Au strigat cât au putut ăștia cu HORECA, toți bine înfipți prin guvern? (Ne-au asurzit cu turismul românesc strategic – turism care încă se remarcă prin țepe în masă, mai ales la mare unde 80% dintre ei stau cu o omletă clocită într-o mână și o bormașină în cealaltă să-ți ofere “sejur de calitate”.) Le-au dat ajutoare guvernamentale, au deschis complet porțile pentru vacanță.
Așa că sfatul meu, dacă mai găsim totuși niște energie în noi, ar fi să mai spargem din opoziția asta pro și anti “COVRIG”. Cum? Amintind problemele de mai sus. Auzi unul de la guvernul penelist că îți zice protejează-te? Îi zici imediat: păi da, eu mă protejez, că n-am resurse, tu nu te protejezi că și dacă iei virusul, dai două telefoane și ești îngrijit cu 5 doctori și 10 asistente.
Vezi un Cheloo sau Mădălin Ionescu sau cine știe ce burtă-verde mediatică aiurând cu “botnița”? Îi zici imediat: bă, dacă tot a crescut mălaiul patriotic în tine, sari în apărarea muncitorilor care nu sunt protejați la locul de muncă, sari la un Guvern, care nu vede că se închid fabrici de producție alimentară chiar în zilele astea, găsește-ți dracului o cauză socială, după ce toată viața ai sădit jeg și ai cules audiență.
Auzi vreun pesedist că el nu crede în “Covrig”? Întreabă-l: ce așteaptă? De ce nu fac ei înainte de alegeri un program economic care să atace problema la rădăcină? Adică, să salveze oameni pentru care, tocmai pentru că o duc rău, COVID-19 nu înseamnă mai nimic.
Foto: Octav Ganea/Inquam Photos