În era social media, sufragiile digitale măsoară puterea fiecăruia în viața publică. Iar cine are mai multe „laicuri” le poate preface în venit, pentru că rețeaua ne folosește ca ținte publicitare voluntare. În prezent, companiile producătoare de bunuri și prestatoare de servicii își recrutează mai mulți clienți de pe Facebook, Twitter etc – unde reclama e adaptată la profilul livrat benevol de fiecare consumator – decât prin spoturile difuzate în mass-media clasice (radio, TV, site-uri de promovare). Nu doar că vedem în feedul personal zeci de reclame subtil aliniate modului nostru de viață (și bugetului propriu), dar suntem subliminal tentați să dăm „click” și să achiziționăm ceva online, înainte de a reveni în cușca aurită a refugiului nostru din lumea virtuală. 

Iată cadrul tehno-cultural în care s-a produs invazia „influensărilor”. Româna fiind o limbă fonetică, ar fi fost mai elegant să preluăm termenul englezesc sub forma „influent/influentă”, numai că asta poate crea confuzia cu adjectivul aferent, așa că defilăm deocamdată cu barbarismul amintit. Oricum, „influensării” evocă sonor și substantivul „influenza” („gripă”, în engleză). Tot printr-o metaforă epidemiologică, succesul lor pe internet e „viral”, sau „se viralizează”. Peste noapte, un ins iese vulcanic din magma anonimatului și erupe până pe culmile unei celebrități efemere, dar foarte lucrative. 

Nu s-a stabilit o rețetă clară pentru a intra în această categorie recentă de privilegiați. Dacă am poseda o formulă magică, fenomenul ar muri prin inflație.

Putem însă izola câteva tipuri: există cei care dau sfaturi pentru o existență „împlinită”, îi vedem pe cei care-și filmează cotidianul, povestindu-l cu haz și naturalețe, așa cum descoperim figurile iconice ale unor stiluri de viață și subculturi (mai mult sau mai puțin „underground”) sau jurnaliști/analiști politici și economici în stare să explice chestii complexe în cuvinte simple. Cei care au ceva de vândut în lumea reală s-au conectat imediat la rețeaua celor „cu influență” în lumea virtuală, oferindu-le părți din profit, sub formă de bani sau produse. 

Acești guru de rețea reprezintă noul „cler” al Templului Digital, îndeplinind (asemenea clerului „clasic” și psihoterapeuților cu cabinet) diverse funcții de călăuzire, terapie, profeție sau consolare.

Dacă publicul s-a mutat în mare parte și mai tot timpul pe social media era inevitabil ca intermediarii veșnicei noastre nevoi de alinare, certitudine și distracție să urmeze tendința, în scopuri aparent filantropice și gratuite. 

Aici e buba. Ei nu sunt acolo decât pentru că au un talent de comunicare monetizat prin marketing mascat. În Franța se discută acum o lege care să reglementeze situația, pentru a limita dezinformarea, escrocheria comercială, promovarea extremismului și abuzul de încredere (care îi afectează mai ales pe copiii minori, aflați de la vârste tot mai fragede în rețea). Grijă autentică pentru interesul public sau represivă manevră contra unui fenomen cu potențial anarhic? Probabil că ceva din amândouă, dar n-ar strica să lansăm și la noi un proces de reflecție privitor la derivele fenomenului de viralizare, tocmai pentru că fanii „influensărilor” din social media capătă adesea o psihologie sectară și sunt ușor de manipulat în direcții nesăbuite.  

Cred că e important să facem deosebirea între afacerea „influensărilor” prezenți în rețea doar pentru a face bani pe seama naivilor și acțiunea celor care modelează opinia publică din purul sentiment al datoriei civice.

Ca om de dreapta, preocupat în primul rând de valorile și dovezile libertății, înclin să apreciez rostul agorei digitale, tocmai pentru că ea sporește pluralismul democratic și creează o contrapondere utilă, mai ales în societățile post-totalitare, marcate de obsesia „consensului” dictat ca „ordin pe unitate”.

Eu nu am pe pagina mea decât 45.000 de abonați (organici, nu atrași artificial, prin „sponsorizări”). Întrucât i-am selecționat atent, pot spune că reprezentăm laolaltă o grupare de oameni lucizi, educați, cu simțul umorului și o agendă pozitivă pentru dezvoltarea socială și economică a comunității mari, la nivel național. Le voi distribui și acest articol, pentru a verifica din nou, prin dialog, ideea că există o esențială diferență calitativă între liderii de opinie care se fac auziți pentru că articulează, cu onestitate, argumente raționale și vedetele hrăpărețe ale narcisismului digital. 

foto: 123rf.com

 
 

Urmărește-ne pe Google News