Alegerile despre care nu vorbește nimeni. Un Parlament de „ciucănari”, „ciolăcari” și „șoșonari”?

Însă, din punctul de vedere al funcționării statului, Parlamentul are un rol extrem de important, iar lipsa de interes pentru alegerile din 1 decembrie poate avea consecințe grave. În definitiv, Parlamentul României este locul unde se fac și se desfac legile după care țara este guvernată, mai bine sau mai prost, în funcție de calitatea actelor normative. În mod evident, acest proces de legiferare este strâns lagat de calitatea parlamentarilor: profesională și morală.

Experiența ultimilor 10-12 ani ne-a demonstrat ce se poate întâmpla atunci când Parlamentul funcționează doar în interesul politicienilor corupți. „Marțea neagră” este dovada clară că atunci când interesele personale primează, iar senatorii și deputații sunt dispuși să facă orice pentru a scăpa de dosarele penale, Parlamentul devine un instrument folosit împotriva interesului cetățeanului. Așa s-a întâmplat în urmă cu 11 ani. La 10 decembrie 2013, parlamentarii au adoptat și au propus un pachet de legi și de modificări legislative prin care își asigurau o super-imunitate. Scopul evident al aleșilor a fost să scape de dosarele de corupție pe care procurorii DNA le instrumentau și în care erau implicați. Reacția virulentă a opiniei publice a dus la abandonarea tentativei.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Tocmai din acest motiv, alegerile parlamentare merită o atenție sporită. Discuțiile referitoare la scrutinul din 1 decembrie ar trebui să înceapă cu două teme de interes pentru cetățeni: de câți parlamentari are nevoie România și transparența procesului de selecție a candidaților.

Prima temă, cea privind reducerea numărului de senatori și deputați este una dificilă pentru politicieni. Despre Parlamentul unicameral cu 300 de aleși, propunere adoptată prin referendumul din 22 noiembrie 2009, nu mai aduce nimeni vorba. Practic, votul românilor nu primează în fața intereselor de partid. Cum ar putea Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, George Simion, Diana Șoșoacă sau chiar Elena Lasconi să-și anunțe colegii de partid că susțin un astfel de proiect, care i-ar împuțina la număr? Mai ales când ai la tine ștampila prin care validezi viitorii candidați, care, la rândul lor, îți vor fi recunoscători pentru promovarea în Parlament.

Dacă despre 300 de aleși și Parlament unicameral nu există nicio speranță de a avea o dezbatere, în schimb viitorul Legislativ ar putea fi redus, dacă există voință politică, cu circa 65-66 de parlamentari, prin aplicarea cotei de reprezentativitate la datele recensământului din 2022. România are mai puțin cetăteni, în mod logic ar trebui să aibă și mai puțini aleși. Nici această temă nu este pe placul liderilor de partid, din motive de… „liniște”. Chiar dacă o asemenea decizie ar fi în interesul cetățeanului, care susține prin taxe și impozite un Parlament supra-dimensionat, ea ar aduce mari bătăi de cap în partid celor care ar promova această idee. Nimeni nu se încumetă să-și ostilizeze colegii pentru interesul votantului.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

A doua temă, cea referitoare la transparența procesului de selecție a candidaților este și ea extrem de marginală în dezbaterea publică. Într-un stat modern, democratic, ar trebui ca procesul intern de desemnare a candidaților pe listele electorale să fie transparent. De asemenea, criteriile de eligibilitate să fie bine stabilite, astfel încât pe listele electorale să ajungă oameni competenți, fără probleme cu legea, cu un CV educațional și profesional curat.

În acest moment, lucrurile nu stau deloc așa. Președinții de partid, în unele situații baroni locali, sunt cei care decid pe cine pun sau nu pe listă cu șanse să fie ales. Deja, la USR București felia de tort, cea care aduce locuri eligibile, a fost împărțită între grupările Lasconi și Voiculescu. Oameni de valoare, care n-au aderat la niciuna dintre aceste grupări, n-au avut nicio șansă să intre pe liste.

La ce să ne așteptăm de la viitorul Parlament

Dacă ne uităm cu atenție la cine face selecția, cu puține excepții, șansele să avem parlamentari de calitate sunt reduse.

Marcel Ciolacu, liderul PSD, are un CV cu multe lacune. Ce poate oferi o selecție făcută de el? Va alege după „chipul și asemănarea sa”, listele PSD vor fi pline de oameni cu o educație precară, obținută în salturi, cu o pregătire profesională făcută sub „umbrela partidului”.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

La rândul său, Nicolae Ciucă va fi foarte indulgent cu plagiatorii și, bineînțeles, cu autorii de cărți la normă, scrise pentru a puncta la CV o „capodoperă” literară. Posibila desemnare a lui Sorin Cîmpeanu drept deschidere de listă la Senat în București este o dovadă a standardelor după care se ghidează Ciucă&Co în alegerea viitorilor parlamentari. Cîmpeanu, fost ministru al Educației, a demisionat din funcție după ce a fost acuzat că a plagiat mai multe lucrări științifice. O astfel de suspiciune planează și asupra lui Ciucă.

Simion&Șoșoacă vor pune pe liste pe oricine are un vocabular de invective suficient de mare pentru a acoperi 5 minute de filmat în direct, pe rețelele sociale, ședințele parlamentului.

Din nefericire, vom descoperi uimiți după alegerile din 1 decembrie o mulțime de personaje grotești, care vor ajunge în Parlamentul României ca urmare a filtrului prin care partidele promovează „valorile” interne. Ne vom trezi cu un Legislativ plin de „ciucănari”, „ciolăcari” și „șoșonari” de la care vom aștepta în van să fie rezolvate probleme precum reorganizarea administrativ-teritorială a țării, controlul civil asupra serviciilor secrete, numirea membrilor CNSAS, alegerea conducerii BNR etc.

Fotografii: Hepta, Facebook

Urmărește-ne pe Google News