Ce a urmat? A urmat cel mai mare jaf din istoria Basarabiei secolului XX. ”Gulerele albe”, copii educați și școliți în mare parte, nu membri sau urmași direcți ai Partidului Comunist, ci băieți pro-business au jefuit cum nici ocupanții nu au îndrăznit să o facă. ”Comuniștii lui Voronin” – un soi de statalist autoritar – au fost înlocuiți de ”puterea oligarhică”. Am înfrânt a câta oară?
Asta e realitatea.
Cum se vede votul din teren? Ce aleg moldovenii? E treaba și libertatea fiecărui cetățean să aleagă ce crede el că-l reprezintă mai bine. Păcat că totul iarăși se duce pe câmpul luptelor simbolice și geopolitice.
La bază lucrurile arată puțin altfel.
În toamna asta, mi-am petrecut câteva săptămâni în sudul Basarabiei. Am făcut ceva cercetare de teren. O să vă dau două exemple opuse, dar care ilustrează perfect situația reală din teren și relația cu puterea a diverselor categorii sociale.
O parte dintre prietenii mei de copilărie sunt agricultori. Muncesc enorm de mult: cresc legume în sere. Muncesc toată iarna cam 18 ore pe zi. Investesc mulți bani pentru nivelul lor de viață. Construcție de sere, încălzire, răsad etc. Scopul: primăvara să fie primii în piață cu legumele, căci așa-și scot ei banii, din varză, roșii, castraveți și alte legume.
Acum câțiva ani, guvernul a scos scurt o lege care a permis marilor corporații occidentale să intre fără taxă pe teritoriul RM. Cu câteva săptămânii înainte ca țăranii noștri să-și scoată prima roadă. Au fost distruși. Printr-o simplă semnătură de pix și un plic gros.
Și-au revenit cu greu după ce au aruncat toată marfa pe câmp. Nu te pui cu agricultura din UE subvenționată de peste 60 de ani.
Acum, anul acesta a venit COVID. În orașele din RM țăranii vând în piețe deschise. Nu se tem de frig, ploaie și ninsoare. Pentru că trebuie să ducă o pâine la copii. Oligarhii știu asta. Și guvernanții știu.
Ce au decis guvernanții cu o săptămână înainte să scoată țăranii marfa? Să închidă toate piețele pentru că e COVID. OK, au zis țăranii. Dar închideți la toți: să fim tratați egal.
Cum se face că piețele în aer liber sunt închise, iar hipermarketurile corporatiste, chiar dacă vând în interior, sunt deschise? COVID atacă doar țăranii? Sau interesele financiare dictează reguli și tratamente inegale?
Prietenii mei de copilărie m-au întrebat ce părere am. Ce părere să am?
Simplu: această putere de mai bine de 20 de ani – indiferent cine e la putere – nu a reprezentat și nu reprezintă interesele voastre, a cetățenilor simpli ci interesele unor grupuri de putere, a unor grupuri financiare. ”Voi sunteți pentru ei doar resurse – bune la vot, bune ca forță de muncă ieftină, bune pentru consum și bune de trimis afară la muncă ca să trimită dividende în țară”, Atât.
A doua poveste e de un cinism înfricoșător. Un primar din sud îmi povestește un caz halucinant, pe care acum îl documentez.
Undeva, acolo, se extrage petrol. De 30 de ani. Pe o veche infrastructură sovietică, au venit niște ”băieți deștepți” și nu au investit un leu: doar au dat drumul la robinet și sug, și sug. Oamenii din zonă lucrează semi-iobagi: plătiți pe nimic. Ecologic: un dezastru.
Încerc să aflu unde plătesc impozite, că local nu au lăsat un leu, nimic. Aflu că de 30 de ani ei sunt un soi de ”taxe zero”, cu profiturile externalizate în ”paradisuri fiscale”. Statul pentru ei e un soi de ”krîșa” – o formă banditească de protecție. Nimeni nu-i deranjează, li se oferă legi speciale, tot ca la carte. Ei plătesc neoficial pe ”cine trebuie” ca să poată suge resurse naturale și umane pentru a-și clădi averi imense.
Aceste două fenomene la poluri opuse construiesc realitatea din teren. Un stat care avantajează, pe de o parte, această acumulare primitivă de capital, iar pe de altă parte, sărăcește programatic propriii săi cetățeni majoritari.
Cu cine să votez? Păi cine vrea să schimbe această realitate din teren? Despre ea nici nu se discută.