16 comentariiPractic, Marcel Ciolacu s-a asigurat că toate calculele pentru prezidențiale au fost făcute corect. Dacă n-apare vreo decizie personală șoc, de tip Crin Antonescu, vreo mișcare misterioasă de culise și dosare, îl putem proclama liniștiți pe Marcel Ciolacu viitorul președinte al României. A făcut-o sacrificând din potențialul partidului cărând în spate PNL. Cu Iohannis-Ciucă satisfăcuți, Ciolacu nu prea mai are adversari, în afară de ce o scoate AUR din joben drept prezidențiabil.
PSD se comportă ca de atâtea ori în ultimii 30 de ani. Când e în criză de popularitate, rezistă totuși bine datorită structurilor, nu scade cât ar merita. Când e pe cai mari, PSD devine un mamut sperios, începe să copieze discursuri de succes, să-și vândă locurile unor aliați inutili. Cam asta face acum. Ce rost avea lipirea de PNL, un partid care ar fi făcut singur un scor istoric de prost? A spus-o Ciucă, cu un braț de limbaj de lemn: s-a ținut cont de „interesul cetățenilor României și contextul de securitate!”.
Contextul de securitate și interesul național! Când auzim astfel de sintagme, înțelegem următoarele: democrația încurcă, avem războaie de dus și armate de privilegiați „secreți” de alimentat. Iohannis știe că a crescut sub el o pătură de câteva sute de mii de viitori pensionari de lux care au nevoie să știe rezultatul alegerilor de dinainte de alegeri. Că dacă apare vreunul care spune că orice venit de peste o anumită sumă maximă se impozitează cu 90%? Dar așa, să stăm liniștiți, nu e niciun pericol.
Mai pot apărea surprize? Sigur. Electoratul poate fi enervat pe bucăți de acest tip de calcule care practic doresc să smulgă orice imprevizibil din alegeri. Și partide cu care să votezi antisistem se găsesc, nu e doar AUR, mai sunt și altele.
De unde mai pot apărea nervii electorali? De la situații stupide ideologic precum îndemnul de a vota două familii politice totuși diferite: populari și social-democrați în aceeași barcă. În ultimii ani nu prea s-au mai diferențiat, dar social-democrația e obligată tradițional să se uite spre redistribuire, în timp ce liberalii caută taxe mai mici și antreprenori.
Băsescu a ieșit cu un comentariu după anunț și a pus că „așa e politica”, dar că-l doare să-l vadă pe Boc comasat cu Ciolacu. Și pentru un pensionar pesedist va fi probabil cam aiurea să voteze cu partidul lui Boc, ăla care voia să-i taie pensia la criza financiară.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu comasau alegerile locale cu europarlamentarele? AUR ar fi obținut un scor ceva mai bun, dar nu ceva de speriat. Așa, cu mobilizarea locală, procentele vor fi ținute pe loc, în avantajul partidelor tradiționale. De ce nu le-au comasat fără liste comune? Aici e tributul lui Ciolacu pentru PNL. Dacă lăsa PNL să se prăbușească spectaculos la europarlamentare, toată mobilizarea pentru prezidențiale ar fi fost periclitată. Pe când așa, îl ține pe Ciucă în perfuzii politice, iar asta doar pentru că Iohannis are nevoie de „stabilitate” regională (a se înțelege de susținători pentru cine știe ce funcție europeană visează).
De ce ar vota un alegător tradițional de stânga o dreaptă-PNL, după ce aceștia au comis două dintre cele mai dezastruoase măsuri antipopulare: liberalizarea pieței energiei într-un moment complet nepotrivit, încercarea repetată de grăbire a privatizării unor hălci mari din sănătate, prin scurgerea banilor către spitale private? Dar astea-s amănunte pentru Ciolacu-Ciucă. Duetul Cio-Ciu a ieșit într-o conferință de presă unde au explodat de „strategie”, „tactică” și „calcule”. S-au mai făcut astfel de calcule și n-a ieșit cum au vrut, pentru că așa se întâmplă când vrei să câștigi alegerile dinainte de alegeri, nu după oferta electorală pe care o pui pe masă.
Marea premieră
Spuneam că, de fapt, marea veste nu e comasarea, ci inversarea alegerilor din toamnă. Vom ști președintele înainte de a vota pentru parlament. E din nou o inversare strategică. Dacă ai Ciolacu președinte, poți să votezi cum vrei, tot el va desemna un premier. Diferențele de scor vor impune diverse negocieri, dar nu schimbări radicale. Va fi o „mișcare tactică în contextul de securitate”, a declarat cu emfază de cătană Nicolae Ciucă. În traducere: am făcut tot posibilul ca în decembrie să ne trezim fix la fel după un an cică „agitat” de alegeri. Dar și dacă apare o fisură în septembrie și Ciolacu nu iese, să vezi carnaval dup-aia!
Vestea proastă după conferința de ieri e că au început să le placă alegerile cu câștigători cunoscuți dinainte. Iohannis e marele inventator al acestui tip de alegeri. Vestea și mai proastă e că singura opoziție care mai contează e o adunătură de securiști scăpătați și legionari de rit nou, AUR, care n-au alt plan decât să țipe în telefoane (deși Șoșoacă îi ia la capitolul ăsta) și să propună câte o ștampilă tricoloră în fruntea fiecăruia. La propuneri economice, AUR nu știe decât să-și alimenteze baza, capitaliști locali care se luptă cu multinaționala, doar pentru că au rămas în urmă cu furatul – nu mai știu să facă evaziune, nu mai știu să ocupe piața și au nevoie de stat ca să-i protejeze de marile companii.
USR, cu ai săi Drulă și Năsui, și cei câțiva primari s-au arătat ce sunt: politicieni de bani gata. Mai reprezentativi sunt Pâslaru și Ghinea, cei care după ce au tot negociat cu UE fonduri ca guvernanți s-au făcut la loc consultanți. În loc să ia ca tradiționalii pesediști și liberali comision din lucrări, ei iau direct, la alb, din proiecte. Moral e tot aia, chiar dacă legal e mai curat. Asta e marea revoluție USR, o structură artificială, ultraliberală pe bani publici. În timp ce au tot vândut povești cu „antreprenoriatul”, s-au făcut milionari din bani luați de la stat (banii de la UE sunt tot publici).
În concluzie, cu un Ciolacu președinte încă din septembrie, am putea avea un interes mai redus ca oricând pentru parlamentare, o descurajare a votului care va însemna un vot „de bazin electoral”, o demobilizare în masă. Dar măcar rezultatul va fi o armă „de securitate” în zonă, cică. Spor la vot!
Foto: Hepta