Am fi avut dreptul la o opțiune | Despre cum ne izbim de același tip de politicieni

Politicienii nu-și pun problema dacă merită sau nu să fie votați. Ei sunt convinși că li se cuvine. Pentru simplul fapt că există.

Dar existăm și noi. Nouă nu ni se cuvine nimic? După 30 de ani?

N-am avea dreptul să putem alege? Se pare că nu.

După o mascaradă scumpă, în care tot noi am investit niște zeci de milioane, decontând cheltuielile candidaților care au obținut peste 3% din voturi, ne-am trezit în fața unei liste cu 14 cetățeni care mai de care mai neofertanți. Am votat și noi, care cum am putut, după posibilități și simpatii, dar n-am ales. Că n-aveam ce.

Și vine turul al doilea al alegerilor.

Iar trebuie să mergem la vot. Iar trebuie să lăsăm impresia că noi chiar credem că suntem importanți. Votul este un drept, deși pentru mulți dintre noi este o îndatorire, un lucru pe care chiar trebuie să-l facem cu gândul la viitor. Din păcate, ne lovim mereu de trecut. De unul deloc luminos. E multă ură, multă încrâncenare, prea multă dorință de aneantizare a adversarului. 

De 15 ani trăim într-un climat aproape irespirabil. Ni se spune că este “acum ori niciodată“. Dar descoperim că este “atunci“. În loc să privim spre viitor, ne lăsăm bântuiți de trecutul “aleșilor“ noștri. De turnătoriile lor la Securitate, de afacerile lor neelucidate, de renunțările și slăbiciunile lor, de complicități sinistre și de lipsa lor de performanță reală. Și este din ce în ce mai rău. 

Recomandări

Klaus Iohannis, ultimul mesaj de 1 Decembrie ca președinte: „Știu că am făcut greșeli, vă cer iertare”. Bilanțul celor 10 ani de mandat | VIDEO

Clasa politică românească (și nu numai) este atât de jos, încât trebuie să pășim cu grijă, ca să nu călcăm pe ea. Dar mergem la vot, vom merge în continuare, deși nu avem opțiuni, nu ni se mai permite să alegem. De parcă am fi în fața unei mese pline cu feluri de mâncare care nu ne plac. Dar mâncăm doar pentru că trebuie să trăim. Așa și votăm, pentru că sperăm să ducem democrația mai departe, să o ajutăm să treacă strada fără să fie călcată de mașini.

Joseph de Maistre spunea că “orice națiune își are conducătorii pe care îi merită“. Poate da, poate nu. Noi, în mod cert, meritam mai mult. Mult mai mult.

Urmărește-ne pe Google News