Conform articolului 136 din Constituție, alineatele 3 și 4: “(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietății publice. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică”.
Așadar, resursele naturale aflate în subsolul de sub teritoriul României, precum și cele de pe sau de sub platoul continental al Mării Negre sunt proprietate publică.
Adică ne aparțin tuturor, iar din exploatarea și vânzarea lor ar trebui să câștigăm toți, absolut toți, adică fiecare cetățean al acestei țări. Nu e neapărată nevoie să facem ca norvegienii, un fond suveran care să colecteze veniturile rezultate din vânzarea hidrocarburilor. Ar fi mulțumitor ca din vânzarea resurselor noastre naturale să intre cât mai mulți bani la buget, ușurând, eventual, fiscalitatea sau permițând investițiile atât de necesare în infrastructură.
Pentru asta s-a luptat anul
trecut, înainte, în timpul și după votarea legii offshore, care reglementa
exploatarea gazelor de pe platforma continentală a Mării Negre.
De-o parte, aparent
câștigătoare pentru scurtă vreme, s-au aflat câțiva ziariști și niște
politicieni care, fie din interes electoral, fie pentru a-și arăta mușchii, au
impus o lege mai apropiată de interesele proprietarilor resurselor naturale,
românii.
De partea cealaltă s-au
aflat concesionarii perimetrelor de exploatare, lobbyști, politicieni și,
desigur, ziariști atrași de unicornul investitorilor străini.
Președintele României, vizitat în mod repetat de reprezentanți ai concesionarilor, a retrimis legea offshore în Parlament, pentru că îi deranja pe ăia cu unicornul. Parlamentul a modificat foarte puțin, iar președintele n-a mai avut ce face și a promulgat legea.
Dar roata istoriei s-a întors în favoarea “investitorilor“. În timp ce cu o mână își punea pe cap șapca de la Donald Trump, Klaus Iohannis discuta cu președintele american despre legea offshore și despre investițiile americane în domeniul energetic, inclusiv în exploatarea gazelor naturale.
Întrebat ce măsuri se vor lua în urma discuțiilor pe teme energetice, domnul Iohannis a spus: “Aceste chestiuni le va clarifica Guvernul. Noi, între preşedinți, nu analizăm articole de lege, ci principii şi suntem de părere că România are potențial bun şi că trebuie o legislație care să ofere predictibilitate”.
Iar Guvernul le-a clarificat. Chiar înainte de plecarea Vioricăi Dăncilă în SUA, unde va semna un memorandum pe tema energiei, Ministerul Economiei a pus în dezbatere publică propunerile Guvernului pentru modificarea legii offshore. Aceste propuneri anulează tot ceea ce, în legea votată de Parlament, mai aducea ceva beneficii României.
După ce vor fi votate aceste modificări, România se va alege doar cu redevențele. Iar redevențele sunt hilare și, în plus, este important la ce preț de vânzare se raportează.
Ei bine, Guvernul a rezolvat-o și pe asta: a eliminat ca preț de referință prețul gazelor în hub-ul de la Viena. Acela era un preț apropiat de cel de vânzare pe piață. Fără acel preț de referință și cu posibilitatea, acordată tot de Guvern, de a vinde unor subsidiare cu sediul în paradisuri fiscale, concesionarii vor putea pretinde că au vândut gazele cu 50 de lei mia de metri cubi. Una e să aplici redevența la 50 de lei și alta e să aplici redevența la 300 de euro, prețul practicat de Gazprom.
Aproape un an, am avut gaze.
Unii se chinuiesc cu rețete naturiste, cu medicamente scumpe sau cărbune
medicinal. Noi am luat pe cap o șapcă și în brațe niște investitori amărâți din
SUA și gata, am scăpat de gaze definitiv, în doar o lună.