ComenteazăÎn timp ce întreaga lume se uita îngrozită la imaginile crimelor comise de soldații ruși pe străzile din Bucha, Ucraina, Viktor Orbán anunța victoria partidului pe care-l conduce – Fidesz. Așa și-a început săptămâna Europa.
„O victorie atât de mare, încât poate fi văzută de la Bruxelles”, a spus Orbán, iar printre primii care s-au grăbit să îl felicite a fost chiar președintele Rusiei, Vladimir Putin.
În societatea românească, rezultatele alegerilor au plutit ca un val de dezamăgire pentru cei care-și puseseră speranțele că opoziția unită împotriva lui Orbán are, în sfârșit, șansa, după 12 ani, să îl schimbe din fotoliul de prim-ministru.
S-a scris mult despre ce a stat împotriva acestei coaliții, dincolo de problemele lor de a ajunge la votanți. Au fost banii. Orbán și Fidesz au cheltuit fonduri fără discernământ pentru a-și asigura voturile. Apoi a fost blocajul mediatic complet al unei prese controlate aproape în integralitate de către stat. În plus, Ungaria are un istoric al unui proces electoral care scârțâie: misiunile OSCE de la ultimele alegeri desfășurate în Ungaria avertizau că în 2014 au fost alegeri „corecte, dar nu libere”, iar în 2018 nu a existat „o competiție egală” între Fidesz și opoziție.
Aceeași observație a avut-o și Péter Márki-Zay, liderul opoziției din Ungaria, într-un interviu acordat Libertatea, cu două zile înainte de alegerile parlamentare. „Nu putem vorbi despre alegeri libere și corecte și nici măcar despre democrație”, a spus Márki-Zay cu două zile înainte de a pierde alegerile. De altfel, istoricul Eva S. Balogh, autoarea influentului blog maghiar Hungarian Spectrum, avertiza că Orbán a reușit să creeze în câțiva ani o autocrație. „Oamenii care își mai amintesc îmi spun că jurnaliștii care lucrau pentru televiziunea și radioul partidului-stat (înainte de 1989, n.r.) aveau mai multă libertate în a-și face treaba decât acum”, a spus aceasta într-un articol pentru Libertatea.
Puterea aparatului de partid al Fidesz
Puterea de organizare de Fidesz ar face gelos inclusiv PSD-ul ultimilor zece ani, obișnuit să creeze evenimente-gigant cu zeci de mii de oameni la Romexpo sau pe Arena Națională.
Am fost în Budapesta în zilele premergătoare celei mai importante sărbători din Ungaria – Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, celebrată pe 15 martie. Am văzut pregătirea neobosită a evenimentului, care a fost o nouă platformă pentru ca Viktor Orbán să le poată vorbi maghiarilor în inima capitalei, din fața clădirii Parlamentului. Mitingurile PSD sau marșurile AUR prin țară arată, în comparație, ca serbări de clasa a IV-a.
Inima manifestației a fost piața din fața clădirii Parlamentului, un ansamblu arhitectural superb care a supraviețuit bombardamentului din cel de-Al Doilea Război Mondial, deși un obuz a căzut exact prin cupola centrală, dar nu a explodat. De piața din fața palatului nu te puteai apropia – mii de oameni au venit să asiste la evenimente, Ungaria fiind o altă țară, la fel ca România, care „a învins” pandemia din această primăvară și, prin urmare, toate restricțiile sanitare au fost ridicate.
Pe strada Alkotmány, care cade perpendicular pe Piața Parlamentului și se întinde pe șase-șapte sute de metri, nu aveai loc să te miști, mulțimea te prindea ca într-o menghină. Abia pe Bajcsy-Zsilinszky, un bulevard central cu șase benzi, se putea observa amploarea manifestării. Sute de autocare din toată țara erau parcate, în șiruri paralele de câte trei, pe mai bine de un kilometru din acest bulevard ce mărginește zona centrală (și o parte din cea pietonală) a Budapestei, care continuă până la gară.
Mesaje simple: „3 APRILIE. VOTAȚI!”
Organizarea era fără cusur: oameni cu steaguri cu diferite nume de regiuni așteptau grupurile să se retragă către autocare pentru a pleca acasă. O persoană ținea steagul cu numele regiunii, alta era în dreptul autocarelor cu o listă pe care bifa că toți cei prezenți sunt la bord, iar o a treia persoană strângea o parte din materialele folosite de manifestanți. Toate realizate impecabil din punct de vedere grafic: plachete din carton gros cu portocaliul FIDESZ pe o față purtau pe verso mesajul simplu „3 APRILIE. VOTAȚI!” în culorile steagului național. Steag purtat, de altfel, de sute de persoane.
Atmosfera generală, în ciuda numărului de participanți, nu părea de sărbătorire a vreunui moment. Cei din fața scenei erau însă pătimași, aplaudau puternic discursul lui Orbán.
În autocare s-au urcat oameni ce păreau că au ieșit cu câteva minute în urmă de la muncă. Grupuri de bătrâni mergeau mai încet, oprindu-se în dreptul vitrinelor magazinelor, în timp ce alții făceau fotografii impunătoarei Catedrale „Sf. Ștefan”. Tinerii discutau grupați despre meciurile din Champions League, care urmau în seara respectivă și ziua următoare.
Revoluționarii maghiari în 1848: „Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii”
Plecarea sutelor de autocare și miilor de susținători aduși din toată țara a durat mai puțin de trei ore din momentul în care s-au finalizat manifestările. Pentru cine a ieșit pe stradă după ora 17.00, nu a existat nicio urmă a faptului că mii de unguri ocupaseră înainte acele străzi, cu pancarte Fidesz în brațe.
Când Budapesta și-a recăpătat liniștea și gândurile s-au așezat, am găsit și mai multă ironie amară în manifestația Fidesz. Ironie pe care o găsești mai ales dacă dai câteva pagini de istorie în urmă. Pe 15 martie este comemorată revoluția din anii 1848-1849, care a cuprins toată Europa, moment care pentru Ungaria a însemnat înființarea unui Parlament modern, cu valori noi. În proclamația revoluționarilor, semnată în martie 1848, primul punct pe care și-l dorea „națiunea maghiară” era „libertatea presei, desființarea cenzurii”. Urmau: pacea, libertatea și înțelegerea.
Dorință care, chiar și după alegerile de duminică, 3 aprilie 2022, adică 174 de ani mai târziu, rămâne la fel de actuală.