Au fost sezoane anterioare unde au cutreierat Indonezia, India etc. Acum au ajuns în America. E un format cunoscut în toată lumea, adaptat cu succes și la noi. Succesul vine mai ales din buna selecție a personajelor. Este primul show care a introdus figuri gay amuzante, istețe, într-un mod natural, neostentativ. M-am uitat integral la un show unde au băgat și un scriitor foarte bun, Adrian Teleșpan. Acești oameni sunt creatori de limbaj, de replici memorabile, sunt combustibil în toată regula pentru Insta sau TikTok.

Ce e enervant la acest reality show?

Păi, însăși ideea. Ideea a venit de la acel tip de turism vestic în care cetățeni din țări bogate mergeau în excursii fără bani în țări unde se trăia cu sub un dolar pe zi. Acest tip de turist a primit și un nume: „begpacker”. Era un fel de călătorie inițiatică, prin care îți arătai rezistența, cum poți trăi fără bani în sărăcie, dar și o mostră de ipocrizie dusă la extrem. 

Practic plecai din țări unde salariul minim era cât venitul pe 5 ani al multor cetățeni din țara vizitată. Fenomenul a devenit atât de enervant, încât, la un moment dat, guvernul Thailandei a cerut ca turiștii străini să dețină o sumă minimă la intrarea în țară. 

De ce e foarte enervant begpackingul?

Pentru că e tot un turism de statut. Ca să îți iei câteva luni libere să cerșești mâncare și cazare prin țări sărace, trebuie să fii bine înfipt material în țara natală. E un sport extrem pentru cei cu resurse. Se pune în practică un întreg mecanism ipocrit. Clasa de mijloc vestică demonstrează că viața se poate trăi frumos fără nicio resursă, doar din cerșit, cântat și distrat.

O idee proastă devine show de succes

Această idee a fost transformată în reality show. În loc de excentrici vestici, diverse țări își trimit vedetele în locuri unde nu sunt cunoscute. Am văzut bucăți din diverse sezoane ale versiunii românești, Asia Express, America Express. În primul rând, a fost bine făcut castingul, oameni cât mai diferiți, nu neapărat celebri, au intrat în scenă. 

O premieră, pe lângă promovarea unor personalități gay în prime time, a fost că diverse vedetuțe, semivedete sau supervedete s-au arătat altfel decât sunt ele în show-urile clasice de televiziune. Adică au dat drumul la „beep”-uri.

Încă un show care a participat la marea slobozire a limbii române din chingile unui limbaj prea oficial. E simpatică limba strămoșească și plină de înjurături, ies glumele mai ușor, dar acum alunecăm în extrema cealaltă. Suntem la un pas să apară Esca și să ne invite, înjurând, la știri.

Apoi, simpatic e că în momente extreme vezi câte ceva din firea oamenilor. Unii au mari probleme cu empatia, se uită la săraci ca la niște jeguri și se tot miră că n-ar putea dormi în așa condiții. Alții afișează o căldură și o știință a comunicării impresionante. Și din acest motiv ne uităm la un astfel de show, ca să descoperim vedete într-o versiune ceva mai autentică, pe lângă satisfacția secretă că, oricât de rău am duce-o, tot nu suntem în halul ăla de săraci ca un srilankez, indonezian, indian etc. 

Personal, mă atrag crizele „de cuplu”. Cei care vin cu partenerul ajung inevitabil la o porcăială în doi delicioasă. În rest, emisiunea are problemele reality show-ului în general. La ditamai producție e inevitabilă o lălăială nesfârșită a punctelor culminante. Apoi, mai e și problema inegalității competiției. Sunt mult mai avantajate perechile de bărbați. Și mai e și problema că îți cam dai seama de la al doilea episod cine e menit să câștige. 

Momentele plictisitoare din emisiune

Un punct de atracție pe lângă cerșitul de cazare și făcut autostop este mâncatul unor „scârboșenii”, de fapt, delicatese din alte culturi gastronomice. Când începe un astfel de episod, mă apucă așa o plictiseală, că mi se pare mai alert Trinitas. 

La fel de plictisitoare sunt momentele cu „dorul de casă” sau prezentările gazdelor show-ului. De exemplu, în seria America Express, mă apucă râsu-plânsu când îi văd pe moderatori cum prezintă semidoct diverse frumuseți „coloniale” și uită să spună și ei două vorbe despre urgia declanșată de coloniști pe acel continent, nu doar cu gripe și virusuri, ci cu sabie, sclavie etc. Dacă tot te-ai pus să culturalizezi, spune adevărul cu totul, că nu te costă nimic. 

Safari în sărăcie

Așa că, dincolo de fața acră a lui Puya sau de nesfârșitele glume ale iubitei bucătarului Scărlătescu pe seama vârstei acestuia, dincolo de stilul enervant de furat startul al trupei Andre sau de bălăcăreala mamă-fiică oferită în stil oltenesc de ceva vedetă de care n-am auzit, există o problemă ceva mai filozofică a formatului. 

America Express este un show despre „să facem safari în sărăcie”, cu ceva cameramani alergând ca nebunii după noi. Partea bună e că din când în când sunt totuși scăpate și dimensiuni culturale, sociale interesante, adică acele țări devin totuși mai „umane” pentru acea parte de public care crede că România e o țară unică plutind într-o ciorbă de păgâni și barbari.

Haideți s-o facem în România, pe bani de la guvern

Însă de câte ori mă uit, mă gândesc cum ar arăta un reality show cu adevărat autentic, unul care să-mi placă pe bune. S-ar numi România Express. Am putea aduce tot figuri publice în prim-plan. Le-am pune să trăiască din salariul minim sau mediu, cu vreo doi copii, iarna, într-un oraș mic unde, dacă ai prins jobul de casier la Profi, poți să te consideri câștigător la loteria vieții. 

Vedetele astea ar trebui forțate apoi să facă rost de bani de factură la curent, să trăiască 5 luni din 2 metri de lemne, să gătească, să trimită copiii la școală. Și, eventual, să plătească și o rată din aia care acum doi ani era 100 de euro, iar acum e 200 de euro, sub calda supraveghere a preafericitului Isărescu. 

Vedetele vor fi deci nevoite să mai lucreze cu ziua la negru, să mai toarne niște betoane în weekend, să mai îngrijească ceva bătrâni, poate chiar să dea și o fugă de două luni în Germania la sparanghel.

Probabil n-ar avea audiență. E enervantă sărăcia fără exotism. E nimicitor de redundantă și plictisitoare. Dar ar trebui făcut un astfel de show pe bani de la guvern. Cu același scop, acela de a mai crește totuși empatia. 

Așa, doar cu America Express la îndemână, ne vom simți satisfăcuți doar după ce mănâncă o vedetuță vreun vierme inelat înmuiat în tequila. Prea puțin, prea ușor le dăm bani ăstora. Să mănânce timp de o lună numai parizer cu ceai, atunci abia s-ar putea spune că au adus un serviciu comunității. 

 
 

Urmărește-ne pe Google News