ComenteazăExista o mare dilemă: cum să ducem mai departe trumpismul, poate să-l upgradăm la radicalisme periculoase și să ne și dezicem de Trump în același timp? A venit momentul perfect, iar Trump și-a pasat cu succes moștenirea. Pe cine a ajutat tot atacul de la Capitoliu? În primul rând i-a ajutat pe toți cei care au profitat din timp de epoca Trump să se spele ritualic de jegul adunat în ultimii 4 ani.
Mulți republicani, mulți afaceriști care s-au îmbogățit și mai mult din scutirile de taxe aveau nevoie de un „duș democratic” în opoziție cu băiatul ăla cu coarne și toată hoarda nebună care a intrat într-o clădire simbolică. Mike Davis a subliniat acest efect. Și a mai subliniat ceva, că acest marș către Capitoliu a venit după eșecul stângii de anul trecut, de a-și împinge agenda, în ciuda unui Biden care venea amețit să ofere cică o „vindecare” după ani de delir la Casa Albă.
După ce mulți republicani, multă presă l-au ținut în brațe pe Trump, evenimentul a fost perfect ca să se dezică ritualic și „democratic”, dar să rămână fix cu aceleași prostii în cap: o tranziție către un posttrumpism, cu un partid republican care nici Trump n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Asta nu înseamnă că a fost ceva „aranjat”, că e ceva conspirație la mijloc, nu! O scindare a republicanilor bătea oricum la ușă.
De cealaltă parte, presa mainstream democrată, cea care a trăit dintr-o demonizare ridicolă a lui Trump, uneori mai ridicolă decât postările lui Trump însuși, crede că, în sfârșit, s-a dovedit că a avut dreptate. Nu. Se arată doar că au reușit să-și alieneze complet hălci întregi de Americă.
Și-au arătat vulnerabilitățile și capacitatea de a fi mai lipsiți de discernământ decât „mincinosul-șef” – atacuri rusești închipuite, „dosare” cu Trump și „golden shower” și câte și mai câte nu ne-au auzit urechile. Mai mult, acest tip de establishment a dovedit (de la Washington Post, la Silicon Valley) că nu înțelege nimic dintr-o Americă neangajată sau șomeră cu mari probleme, care nu e nici trumpistă, dar care n-are voie să fie nici de stânga pentru că, nu-i așa?, orice stângă e „ciumă”.
Când Sanders a anunțat că vrea să taxeze serios miliardarii, nu în glumă, ca Biden, a ieșit repede Bill Gates să spună că totuși, e cam mult. Între timp, COVID face ravagii, cum sublinia Davis, fix printre cei uitați: comunități mari de latino și afro-americani, oameni cu venituri sub medie. Ăștia, dacă s-ar apropia de Capitoliu, ar fi rași de pe fața pământului.
Trump nu e fascist, dar a încurajat toți neonaziștii și neofasciștii pe care i-a găsit. Trump se duce la groapa de gunoi a istoriei, dar cei pe care i-a încurajat abia au prins ochi: „au experiență de teren acum”, cum bine remarca cineva, au fost încurajați să iasă de prin vizuini, de prin chaturi indigeste și să-și facă selfie-uri în biroul lui Pelosi. Au afișat steagul sclaviei prin birourile politicienilor.
Unde sunt papagalii care explicau că fasciștii și antifasciștii sunt același lucru? Avem și noi o pătură groasă de astfel de iresponsabili care dau din gură peste tot, de la posturile publice la alea private, numai ei! Că tot am avut discuții cu TVR și rolul „public”: avem vreo falangă de ziariști/analiști atenți la extrema dreaptă? Nici vorbă, mai toți au spaime cu „sexomarxiști” și simt „patriotism” ca-n America, din ăla pe bani mulți și taxe mici.
Cumva, ultracomic, și la noi tot felul de trumpiști au zis, după incidentul de la Capitoliu, „până aici”, gata nu mai suntem cu Trump pentru că suntem profund democratici. Nu, nu sunteți, doar că nu mai e ăla la putere și acum vă reorientați. Trump a murit, trăiască trumpismul. Haos și imprevizibil cât cuprinde.
Am văzut că, sub Biden, se pregătește Victoria Nuland să intre iar în politica externă a SUA. Super, iată „forța binelui” căreia nu-i puțea deloc extrema dreaptă ucraineană acum 6-7 ani, în timp ce încuraja marea „eliberare” de la Kiev. Astea erau intoxicările lui Putin, desigur.
De ce s-a pătruns ușor în Capitoliu?
Întrebarea tuturor a fost corectă – doar răspunsurile nu prea au venit la fel de corect: cum se face că în timpul manifestațiilor Black Lives Matter (BLM) erau regimente de apărare și, la atacurile unor trumpiști pe motocicletă sau pedestrași cu coarne de bizon, un singur polițist supraponderal ținea de ușă cu piciorul?
Întrebarea poate fi pusă și comentariatului românesc. Cum se face că mureați de grija magazinelor sparte de manifestanți care aveau tot dreptul să fie nervoși, iar acum a apărut doar așa o grijă pentru „imaginea leagănului democrației”. Să fim înțeleși, nici nu se compară cele două mișcări. Nici ca amploare, nici ca seriozitate a argumentelor, nici ca organizare. BLM aveau un lung istoric de abuzuri împotriva cărora au reacționat.
Investigațiile presei independente americane au arătat deja cât de „infiltrată” e poliția americană de organizații de extrema dreaptă. În timp ce protestatarii BLM erau un pericol real pentru că aveau toate motivele din lume să răstoarne tot, figurile de la Capitoliu erau „acceptabile”, că doar nu s-au ascuns când plănuiau atacul în văzul lumii, zile în șir.
Vom avea și în România mișcări asemănătoare?
Nu doar în România, peste tot. Asta e moștenirea trumpismului, atestarea ca „mișcări de revoltă” a tot soiul de anomalii antisistem. Centriștii, elitiștii, progresiștii de carton au preferat să râdă de aceste caricaturi până când caricaturile au luat cu asalt o clădire simbolică și au ocupat-o. S-a râs mult, asta e cel mai periculos. Râdem și nu e râsul nostru.
În schimb, progresismul adevărat a fost totdeauna o sperietoare. Așa cum pentru Clinton sau Biden e mai mare pericolul Sanders sau Ocasio Cortez – pentru că ăștia chiar vor pe bune să facă „sănătatea pentru toți” sau să taxeze ceva mai mult oligarhii -, tot așa asistăm în toată emisfera politică „vesticizată” la descurajarea sindicalismului, organizării de masă cu potențial real de a renova o societate măcinată de inegalități.
În timp ce au făcut praf mișcările populare cu revendicări sociale, rezultatele apăreau: descurajarea continuă a protestului democratic, dublată de o atenție extraordinară acordată mișcărilor „culturale”, „anti-marxiste” și alte nebunii. Acestea din urmă s-au tot umflat, ba chiar au confiscat din temele ecologice sau economice ale stângii.
În România, AUR e doar un simptom. Când decenii urli „anticomunist” sau urli că vin rușii (unii deștepți au considerat că e mâna lui Putin până și în ce s-a întâmplat la Capitoliu!) după fiecare încercare de a lua măsuri logice pentru o lume respirabilă (reglementări, taxări, anti-privatizări, măriri de salarii, pensii), să nu vă mai mirați când vor apărea din ce în ce mai multe gloate dezarticulate cu două-trei idei fixe în cap urlând descreierate sloganuri posttrumpiste.
Revolta vine din cauze corecte, apăsător de materiale, dar ea poate fi exprimată în cele mai neașteptate moduri atunci când le interzici oamenilor să se mai educe corect, să protesteze corect, atunci când în loc să bagi bani în educație îi lași cu acces la informație științifică de pe Google.
Posttrumpiștii au învățat să vorbească „ca șefu”. Se dau antisistem, dar ei urlă ce cred unii de la putere în secret. Strigă „libertate” și „jos botnița”, de exemplu, și apoi nenea din Suceava cu „șîeu” își face clip despre cât de greu îl taxează statul român și cum i-au închis acum afacerea înfloritoare „de horeca”.
Tenta fascistă din toate aceste mișcări se va accentua. Vorba aia, la Capitoliu a apărut și steagul românesc, iar la alte manifestări fasciste pe față au apărut admiratori americani ai Legiunii românești, tot pe față iubitori de Codreanu. Da, Corneliu Zelea Codreanu, „un personaj istoric cu bune și cu rele”, cum zic nu doar membrii AUR, ci mulți pseudo-intelectuali de pe la noi.
Primul pas logic ar fi să ne întrebăm cum de, dacă zici „să taxăm corporațiile”, „să mărim salariul minim”, „să nu privatizăm sănătatea”, urlă toate instituțiile ca din gură de șarpe, dar când unii o fac pe fasciștii inocenți nu se întâmplă nimic? Aici stau toate răspunsurile. Din prima nemulțumire își vor lua energia aceștia din urmă.
Când explozia socială va deveni inevitabilă, nemulțumirea nu va mai avea timp să se educe „corect”. Dacă tot timp de decenii ai încurajat obscurantismul de tot felul, atunci vei avea revolte care vor semăna cu niște cruciade pe ciuperci halucinogene.
Vrei democrație? Atunci nu mai descuraja tiranic revoltele la locul de muncă, revoltele împotriva oprimării economice. Nu arunca în sărăcie lucie jumătate de populație pentru ca apoi să aștepți ca ăștia să se manifeste ca niște îngeri educați în zece școli de analiză politică. Dezintegrarea păturii muncitorești și caricaturizarea ei, dar mai ales dezintegrarea unor clase de mijloc oricum fragile vor produce monștri politici.
mémă, meme s. f. Idee sau tipar comportamental care se răspândește prin imitație în cadrul unui grup social. ◊ p. ext. O idee, de obicei hazlie, materializată într-o imagine, un clip sau un text, care se răspândește prin intermediul internetului. Din engl. meme
sursa: dexonline
Foto: Hepta