Coaliția PSD-ALDE îi scapă pe cei care nu respectă legea; este obișnuită să guverneze în favoarea infractorilor. O amnistie fiscală nu poate fi justificată decât atunci când statul este vinovat pentru neachitarea unor taxe şi impozite din cauza interpretării sau aplicării greşite a legii din partea organelor fiscale.
Ionel Dancă, actualul șef al Cancelariei premierului, în 2019:
Am făcut, recent, un exercițiu de imaginație: cum ar fi fost dacă ne-ar fi lovit pandemia în timpul guvernului Dăncilă? Cu Orlando Teodorovici la Finanțe, Dănuț Andrușcă la Economie, Olguța Vasilescu la Muncă, Carmen Dan la Interne, Anton Anton la Energie? Eventual și cu marele strateg-păpușar Dragnea în libertate, să poată să oblojească poporul suferind?
Am alungat acest gând, însă el a continuat să producă altele, ca o piatră aruncată în apa actualilor înțelepți care ne conduc, aș îndrăzni să amintesc, nu pentru prima oară. Care ar fi diferențele, de fapt?
Da, actualul guvern a avut ghinionul să prindă o criză mondială fără precedent, iar faptul că nu suntem toți morți mi se pare un pas înainte, ceea ce spune mai multe despre așteptările mele, decât despre autorități. Însă guvernarea e ca șoferia: nu conduci mașina doar în linie dreaptă, pe o șosea perfectă, pe care nu se află nimeni.
Ascult, de când a început starea de urgență, tot felul de declarații în care suntem dojeniți, arătați cu degetul, amenințați cu amenzi și na-na de la mascați, ca niște copii răi și sălbatici. Ce nu am auzit încă, este un plan coerent pentru o apropiere de normalitate, mai ales că tocmai începe cea mai mare criză economică din istorie. Am auzit, în schimb, de la conducători, de la mare la mic, tot felul de declarații optimiste (iar avem de toate, ca la Colectiv), bubuieli politice cu opoziția (în vremuri care urlă după solidaritate), hârâieli xenofobe și rasiste sau declarații pur și simplu inconștiente.
Ideologia e minunată, însă doar când ne convine
Acum, spre exemplu, guvernul Orban lansează o mare amnistie fiscală. Sigur, în urmă cu mai puțin de un an, același partid aflat astăzi la frâiele țării zbiera că PSD dă amnistie fiscală pentru infractori, și că oamenii onești din țara asta, persoane fizice sau patroni, duc mereu această povară în cârcă.
Nu sunt absurd, realizez că cele două situații nu se compară, că trecem printr-o criză, și că se impun măsuri radicale. Nu pot însă să nu remarc același mesaj dublu cu care ne-au obișnuit politicienii români – dacă e de la “ei”, e rău, dacă e de la „noi”, e bine. Practic înjurăm ce fac „ceilalți” până punem mâna pe putere, apoi facem exact ce făceau “ei”.
Ștergerea discreţionară a unor datorii distorsionează concurenţa din piaţă între contribuabilii corecţi şi cei necinstiţi şi încurajează eludarea legii.
Ionel Dancă, 2019:
De data asta însă, ne asigură liderii liberali, este despre altceva: încurajăm oamenii să-și plătească contribuțiile. Sigur, cineva de rea-credință ar putea să se întrebe de ce persoanele fizice sunt “încurajate” să stea în casă cu bâta mascaților și amenzi de mii de euro, în timp ce, când vine vorba despre firme, ele sunt “încurajate” să-și plătească obligațiile prin ștergerea celor de până acum. Ar putea fi vorba despre coerență ideologică, până la urmă suntem conduși de liberali, nu?
În acest caz, coerența ideologică mai dictează câteva lucruri. Spre exemplu, să nu mai guvernăm “la mișto”, fără schimbări profunde, rotind cadrele între ele până amețesc. Îi puteți întreba pe oamenii din Suceava cum li se pare că au fost guvernați până acum, sau pe doctorii din spitalele devenite, rapid, cele mai mari focare de infecție (inversul scopului lor), cum li se pare că au fost administrați de politrucii numiți pe criterii de cârdășie, nicidecum competență.
Câteva teme de discuție
Domnul ministru Cîțu se așteaptă, după această amnistie fiscală, la venituri mai mari cu două miliarde pentru stat.
Îi amintesc că putea, pur și simplu, să aibă o poziție clară pe marginea “cartofilor fierbinți” lăsați moștenire de PSD – spre exemplu mărirea pensiilor și alocațiilor, în plină criză economică. Eram avertizați că nu avem acești bani încă înainte de pandemie, când eram optimiști, în pofida faptului că toată lumea spunea că urmează o recesiune economică. Sigur, mai puțin autoritățile din România, ocupate să ducă pe toată lumea-n sapă de lemn cu paranghelii politice.
Astăzi, dacă asculți sau citești declarațiile politicienilor liberali, descoperi că principalii vinovați pentru ce se întâmplă în jurul nostru suntem noi: am stat în casă, deci o să fie criză economică, n-am stat în casă, deci o să fie criză sanitară, romii trebuie bătuți cu sălbăticie și amendați, maghiarii ne fură Ardealul, săracii ne sărăcesc că vor pomeni de la stat.
Sigur, dacă le iei la bani mărunți, nu sunt decât niște sperietori găunoase, fără acoperire, folosite de politicieni de la începutul timpurilor. Spre exemplu, discursul cu ajutoarele sociale: în UE, România alocă printre cele mai mici procente din PIB pentru protecţie socială, deși tema leneșului care stă în cârciumă și ne fură bănișorii a devenit obsesie națională.
Știți ce ar trebui să fie, în schimb, obsesie națională, domnule Cîțu? Acea temă pe care ați urlat în opoziție și ați tăcut asurzitor la guvernare: cea a pensiilor speciale. Comparativ, săracii ne costau, anual, de șase ori mai puțin decât pensiile speciale. Și atunci, cine sunt adevărații asistați? Poftiți încă o idee pentru mai mulți bani la buget, sunt absolut sigur că un partid liberal are curajul să deranjeze stupul “specialilor” când vine vorba despre bunăstarea generală a țării. Glumesc amar, evident, am văzut, deja, “rezolvarea” liberală în acest caz.
Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica
Și nu pot să închei fără să vă întreb, domnule ministru, care este sursa optimismului dumneavoastră? Aveți acces la ceva ce nu știm noi? Poate ar trebui să spuneți public. Două miliarde de lei în plus prin iertarea de datorii a celor care nu și le-au plătit? Ce se întâmplă cu ANAF, structură care vă este subordonată?
Ce se întâmplă cu cea mai mare evaziune și cel mai mic nivel de colectare din UE, cum spunea șeful dumneavoastră, domnul Orban? Unde este modernizarea și reforma promise chiar de dumneavoastră la începutul anului? Ce se întâmplă cu ANAF Antifraudă, trasă pe linie moartă, o instituție care de foarte mult timp doar mănâncă, fără să producă nimic? Asta este reforma promisă, alte numiri după ureche? Mi se pare complet șocant că instituția care ar trebui să fie vârful de lance al combaterii evaziunii a reușit să colecteze doar 116 milioane de lei, echivalentul a 0,8% din prejudiciile de 16 miliarde de lei stabilite, însă cheltuielile de funcționare ale instituției au fost de 707 milioane de lei.
Scuze, nu cred că putem trece peste o criză economică cu iertări de datorii, creșteri de pensii, lașități populiste, oameni numiți în funcții-cheie pe criterii de cârdășie și instituții mâncate de putregaiul corupției și incompetenței. Încă mă încăpățânez să aștept, în al 12-lea ceas, un semn de responsabilitate politică și civică. Cu toate că, la final, tot eu mă voi ocupa, ca întotdeauna, de nota de plată a naivității mele.
Disclaimer: Ringier România, compania care editează Libertatea, nu are nici o datorie la stat.