Vlad Voiculescu și-a aruncat pumnul în sus pe Facebook când a aflat că DNA anchetează achiziția de vaccinuri. ”România a comandat iraţional vaccinuri”, a spus ex-ministrul sănătății. 

În comunicatul său, DNA anunțase că urmărește ”strângerea de probe necesare pentru a evalua dacă s-a produs ori dacă nu s-a produs vreo faptă ce ar intra sub incidență penală”. 

E bizar dacă mai nou procurorii anticorupție se ocupă întâi cu anunțul că au deschis dosare și abia apoi cu evaluarea șanselor ca acolo să fie o problemă legală. 

Dar poate că cei de la DNA n-au spus ce ponturi au. Ca orice magistrați, e dreptul lor să conducă independent cercetările. După cum e dreptul lui Vlad Voiculescu să confunde ranchiuna cu dreptatea. Când, acum câteva luni, a vorbit despre morții de Covid neraportați, ministrul a abordat un fenomen real și l-a interpretat exact în sensul Constituției, care nu permite autorităților ascunderea de informații de interes public.

Acum însă, Voiculescu vorbește în numele unui curent intervenționist și judiciarist, care crede că DNA poate ancheta ce nici măcar Curtea de Conturi nu urmărește în detaliu: oportunitatea unor achiziții publice. 

Florin Cîțu are suficiente defecte probate. Dacă omul acesta ajungea șeful BNR probabil că bancnotele României erau încredințate tipografiei Marvel și ar fi inspirat tot atâta credibilitate.

Însă, strict referindu-ne la reproșul lui Voiculescu, acela că premierul a comandat mai mult decat necesarul, cine putea estima corect necesarul? Iohannis, Orban, Arafat, Tătaru, Voiculescu, Cîțu, toți au comis erori și e normal să le fi comis, în tensiunea și lipsa de precedent ale acestei pandemii. Să acuzi, ca politician, că risipa vaccinurilor e o problemă care ține de penal înseamnă să sporești aceeași eternă retorică păguboasă potrivit căreia o țară se face bine prin dosare și sentințe judecătorești. A explicat-o din nou bine Alina Mungiu Pippidi, recent. 

Dacă au existat combinații, oameni sau firme care au profitat ilegal de surplusul de vaccinuri și le-au vândut sau cedat cu beneficii pentru ei sau pentru alții, da, acesta e un subiect demn de DNA. Nici Cîțu, nici altcineva nu e deasupra legii, dacă au încălcat-o.

Însă teoria ”stocului prea mare” e, pur și simplu, încă o cană de benzină zvârlită pe o casă care arde. ”Scuze, am crezut că e apă!”.

 
 

Urmărește-ne pe Google News