- Totodată, cercetătorul explică ce au în comun câștigătorii alegerilor din Timișoara, Brașov sau București: același tip de electorat, care se bazează pe valori obiective și care poate să aibă încredere în oamenii noi din politică.
După aceste alegeri locale, nu-i așa că vă este greu să înțelegeți de ce unii votează așa cum votează? Poate părea bizar sau chiar revoltător. Ce o fi în capul lor? De ce nu gândesc și ei ca mine? De ce nu văd lucrurile la fel?
Să nu uităm însă ceva esențial: votul este egal, nu există vot superior și vot inferior. Eventual, dacă ni se pare că determinarea de vot a altor oameni este nefirească, putem face eforturi să înțelegem.
Ce este conceptul WEIRD?
Profesorul Joseph Henrich vorbește, într-o carte apărută recent, despre cetățenii WEIRD (acronim pentru Western, Educated, Industrialised, Rich, Democratic – Vestici, Educați, Industrializați, Bogați și Democratici – joc de cuvinte).
Oamenii WEIRD (ciudați – n.r.) preferă relațiile echitabile, sunt mai obiectivi în ceea ce privește grupurile de care aparțin, caută principii morale universale și au mai multă încredere în oameni.
Joseph Henrich:
WEIRD nu este o împărțire sau o judecare a oamenilor, ci doar o încercare de a explica de ce anumite societăți avansează, pe măsură ce-și obiectivează aprecierile și țin mai puțin cont, când e vorba de lucru împreună, de ceea ce noi, românii, numeam PCR – Pile, Cunoștințe, Relații.
Cum a contribuit o restricție a bisericii la o societate WEIRD
Henrich prezintă câteva mecanisme care ar fi dus la dezvoltarea acestei psihologii WEIRD. Unul dintre cele mai importante pleacă de la ceva aparent minor: interzicerea căsătoriilor între veri de către bisericile creștine.
Atunci când biserica forțează oamenii să se căsătorească în afara clanului, individul devine mai puțin dependent de familie și de neamuri. Este forțat să interacționeze cu oameni din afara cercului său restrâns și își dezvoltă o preferință pentru instituții depersonalizate, cum ar fi piețele de capital sau administrațiile de stat.
Astfel, o mică transformare a căsătoriei a dus, argumentează Henrich, către o nouă cultură și o nouă organizare a minții umane: cea WEIRD. Psihologia WEIRD a condus apoi către succesul social, politic și economic al societăților WEIRD.
Însă o astfel de analiză ridică următoarea problemă: “Ce a fost mai întâi, oul sau găina?”. Ne-am îndepărtat de rude și asta a dus la capitalism și la democrație modernă? Sau transformările la nivel de instituții l-au înstrăinat pe individ de familie și l-a îndreptat către alte grupuri?
Dar se poate propune o alternativă la modelul evoluției culturale propus de Henrich:
“Oamenii mai întâi se bucură de anumite resurse – bogăție, stabilitate, siguranță și predictibilitate – iar apoi, la aceste resurse, își adaptează valorile morale, ideile despre bine și frumos, despre vinovăție și responsabilitate sau despre pedeapsă”.
Primarii “ciudați” din România
În București, Timișoara, Brașov, Bacău au câștigat alegerile candidații WEIRD.
De ce alegerile din aceste orașe sunt WEIRD? Au fost aleși ca primari persoane de altă etnie decât majoritatea votanților, s-au invocat principii universale, pe bază de competențe și realizări și s-a făcut mai puțin apel la identități particulare, cum ar fi religia, familia sau alte tipuri de relații personale.
În alte localități însă, opțiunile votanților au fost contrare valorilor WEIRD. De ce a fost ales primar un candidat care și-a umilit fiica, unul acuzat de pedofilie sau un primar responsabil de tragedia Colectiv?
Pentru votanții WEIRD, acești candidați sunt de nevotat, chiar dacă alegerea lor le-ar fi adus beneficii personale. Astfel de fapte sunt considerate inacceptabile social de către persoanele WEIRD.
De cine nu este acceptată zicala “a furat, dar a și făcut”
Dependența de bunăvoința aleșilor și de sistemele de patron-clienți la nivel local și regional funcționează mai intens la alegerea într-o astfel de comună decât competențele și etica candidatului.
Distincția se poate vedea în vorba populară: “a furat, dar a și făcut”. Pentru susținătorul WEIRD, fraza e ironică, fiindcă judecata sa morală se oprește după “a furat”. De acolo, pentru el nu mai există un “dar”.
În schimb, pentru votantul non-WEIRD e mai importantă partea de după “dar”. Altfel zis, pentru el contează raportul între ce s-a furat și ce s-a făcut.
“Căciula comună” și “Fiecare pe contul lui” sunt două concepte care se înfruntă
Aceste alegeri evocă un studiu experimental celebru – jocul încrederii. Un număr de participanți, independent și anonim, depun bani într-un cont comun. Contul este apoi triplat de organizatori și banii sunt împărțiți în mod egal între jucători, indiferent de suma cu care au contribuit, chiar și pentru cei care n-au dat niciun ban.
În țările WEIRD, oamenii pun mai mulți bani la comun și, dacă li se oferă posibilitatea, îi pedepsesc pe cei care nu contribuie, chiar dacă trebuie să cheltuiască bani pentru asta.
Cu alte cuvinte, au mai mare încredere în ceilalți și simt că trebuie să-i sancționeze pe cei care profită de pe urma contribuției altora.
Paradoxal, un individ perfect rațional ar alege să nu contribuie cu niciun ban la contul comun, indiferent de ce vor face ceilalți. Însă dacă toți participanții sunt raționali și nu contribuie, cu toții pierd șansa de a-și tripla veniturile.
În societăți care nu sunt WEIRD, încrederea în oameni necunoscuți este mai scăzută, se contribuie mai puțin la căciula comună și se pedepsește mai puțin. Investiția de încredere și cooperarea se opresc la limitele familiei și ale sferei personale. În rest, domnește regula celui mai puternic și fiecare e pe cont propriu.
Ce spune o neașteptată analiză a fețelor de oameni care apar în picturi
Un studiu recent a trecut în revistă picturi din secolele XVI – XIX și a analizat prin inteligență artificială cât de multă încredere inspiră fețele reprezentate. Pe măsură ce o societate devenea mai bogată, expresiile faciale se modificau spre chipuri care exprimau mai multă încredere.
Alte studii au arătat că înclinațiile morale se schimbă rapid când o comunitate beneficiază de o bogăție neașteptată, cum a fost cazul unor comunități de nativi americani care au primit venituri din cazinouri.
Să ne gândim că votanții și politicienii WEIRD sunt “ciudați” sau “altfel” pentru că au beneficiat de afluența pe care mulți dintre concetățenii lor n-au avut șansa să o trăiască.
Să ne mai gândim și că afluența nu înseamnă doar bogăție totală, ci distribuția acesteia în populație. Un PIB mai mare, dacă este însoțit de creșterea inegalităților sociale, deschide oportunități WEIRD doar pentru o parte a cetățenilor. Dacă ne place moralitatea WEIRD, poate că ar trebui să investim mai mult în ea.
O variantă a acestui text a fost publicată inițial pe ISCOADA, o platformă care găzduiește articole scrise de cercetători din antropologie, sociologie și alte domenii de interes pentru societate.