Anul electoral 2024, ca pariu geopolitic. De ce tragedia Ucrainei trebuie să elibereze cu adevărat România de moștenirea sistemului sovietic

Democrația stimulează pesimismul, ceea ce n-o face inutilă, ci fragilă. Pesimismul social e negativ nu atât pentru că semnalează o criză (de identitate colectivă, de funcționare a politicului sau de natură economică și socială) cât pentru că recomandă apatia civică. E deci paradoxal: poți critica tot ce poftești, de vreme ce democrația îți garantează libertatea de expresie, însă critica generalizată se osifică în câteva stereotipuri paralizante. 

Acest mecanism distorsionat s-a activat mai ales în autoreprezentarea românilor. Cunoaștem pe de rost sumbrul bilanț vehiculat intens în presă și social media: 45% analfabetism funcțional, explozia plagiatelor, declasarea universităților, ratarea reformei din Educație, triumful imposturii (prin contraselecția făcută de partide, nepotism și clientelism). În plus, ni se tot amintește, avem cea mai mică piață de carte din UE. Dacă în Germania, ea atinge 3,7 miliarde de euro, la noi, industria abia produce 130 de milioane de euro anual. 

Nu spun că lista eșecurilor e inventată ori trasă de păr. E cât se poate de reală și explică semisălbăticia în care riscăm să ne afundăm, cu un soi de veselie masochistă. Spun doar că înainte era mult mai rău.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

În generația mea, intelectualii n-au realizat decât după 1989 cât erau de rari și izolați față de grosul comunității naționale. Am înțeles treptat ravagiile îndoctrinării comuniste și efectul dezumanizant al mitologiei bolșevice: o ideologie ateistă, marxist-leninistă, utopică, ultranaționalistă, izolaționistă… Spălarea pe creier din lungile decenii ale României ca satelit al URSS a produs urmări durabile, uneori iremediabile. Observăm aceste efecte mereu reciclate în mentalitatea compatrioților conspiraționiști, antieuropeni, protocroniști, care funcționează drept carne de tun pentru obiectivele lui Putin. 

Tocmai succesul persistent al propagandei comuniste ascunde succesul actual al europenizării. Rata analfabetismului absolut a scăzut semnificativ, accesul la studii superioare a crescut masiv, revoluția internetului a conectat masele la diverse forme de cunoaștere, mobilitatea academică a legat noile generații de piața europeană a ideilor, stilurile de viață urbane s-au impus până și la țară, dezvoltarea serviciilor a permis rafinarea așteptărilor colective, iar cvintuplarea PIB-ului se răsfrânge și în faimoasa piramidă a lui Maslow, unde urcăm cu greu câte o treaptă pe deceniu. Turiștii străini fideli României remarcă aceste progrese mai bine decât noi, care – mai ales după integrarea în UE – ne raportăm zilnic la țările din… G7, alunecând într-o depresie artificială. 

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Momentul T zero 1989 ne-a găsit atât de jos, încât nu mai percepem colosalul salt făcut de țara noastră, tocmai pentru că ne permitem, pentru prima dată, să ne comparăm cu statele-membre fondatoare ale UE. Asemenea capcane de evaluare (încrucișată în timp) ne fac să nu vedem că războiul din Ucraina încheie de fapt al Doilea Război Mondial, îngăduind efectiva noastră eliberare de sub influența malefică a imperialismului postsovietic. Numai înfrângerea lui Putin va permite întregului Est european să-și descătușeze potențialul de creștere și să echilibreze gradual balanța de putere cu Vestul euro-american. 

Dacă involuția politică internă a distrus clivajul structural dintre anticomuniștii prodemocrați și neocomuniștii organizați ca elită de pradă, actualul conflict geopolitic de la granița noastră răsăriteană ne permite să evacuăm definitiv tensiunea socială generată de absența lustrației din anii 90. Altfel spus, putem concepe o reconciliere națională profundă, numai dacă acceptăm laolaltă că tot ce-a desfigurat tranziția postcomunistă din România a fost inspirat, în fond, de sistemul perpetuat la Kremlin.  

Ca să nu ne decuplăm de la dinamica polono-lituaniană, e cazul să aliniem explicit pozițiile prooccidentale din societatea civilă, lumea afacerilor, elita intelectuală, partidele de centru (dreapta sau stânga), aripa reformată a serviciilor secrete și mass-media independente.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Firește, pentru a realiza această decantare prin convergență, am avea nevoie de vectori politici mai credibili decât mulți dintre cei suprauzați, din actuala configurație parlamentară. Nu-mi fac griji majore cu privire la piața de carte: ea va continua să crească încet și sigur, apropiind publicul larg de atmosfera culturală a Europei occidentale. Mă întreb însă dacă tema expusă aici – reunificarea morală a României prin evacuarea iliberalismului de sorginte postsovietică – poate face masă critică în șirul de alegeri din 2024. Până să asaltăm librăriile, se cuvine să citim corect imperativele viitorului imediat. Spre deosebire de cărți, oportunitățile istorice nu se pot reedita. 

Urmărește-ne pe Google News