Anunțul în limba romani, de pe un aeroport din Londra, care i-a înveninat pe unii români

Acum câteva zile, a apărut pe rețelele sociale o poză făcută în aeroportul Luton (Londra), cu un anunț public, bilingv, referitor la măsurile care se impun cetățenilor din România care călătoresc din Marea Britanie: un test RT-PCR sau antigen negativ cu cel mult 48 de ore înainte de intrarea în țară. O măsură care vine în urma numeroaselor cazuri pozitive de COVID și a noii mutații mult mai contagioase din Regatul Unit.

Deși mesajul este unul aproape banal – dat fiind contextul epidemiologic în care trăim deja de aproape un an – se ivește o problemă majoră (pentru unii): anunțul este în limba română, iar dedesubt, așa cum se poate vedea, același anunț este tradus în limba romani (limba romilor).

Vai și amar, sfânta indignare identitară a unor români verzi a explodat în multe postări și comentarii pe tot internetul. Din nou s-a regurgitat vechiul, anticul deja argument că asocierea între romi și români este nedreaptă, iar imaginea, de altfel foarte curată a românilor de peste granițe, este pătată de această alăturare. 

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Un simplu standard internațional, care își găsește în mod firesc locul într-un aeroport, într-o eră a globalizării, este redus la un rasism familiar unor probleme ce țin mai degrabă de fundul curții decât de un aeroport în secolul XXI.

Dacă un astfel de anunț, bilingv, chiar și asociat cu limba română, nu-și are loc într-un aeroport, unde poate să aibă loc? Nicăieri? Ar fi mai bine să nu existe nici limba, nici vorbitorii?

Furia rasistă bate gramatica pură

Românii sadea au fost așa furioși că mesajul e transmis în romani că n-au mai avut resurse să se înfurie sau să râdă de străinii care au ciuntit limba română, o comoară.

O greșeală gramaticală s-a strecurat în mesajul postat de oficialii de la Luton – poate chiar niște români sau, cine știe, de Google Translate – în textul: „(…) cu 48 de ore înnainte de intrarea în România”.

A doua greșeală ar fi „copii” scris cu doi „i”, în loc de trei, dar pare deja că le caut nod în papură englezilor. Cert e că furia rasistă a prevalat în fața gramaticii. Ca-n viață, când naționalismul orb bate la fund analfabetismul funcțional.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Avem lege antițigănism, dar bagatelizarea romilor nu o să dispară 

Pe lângă sfânta indignare, avem și halucinanta mirare și bagatelă, pe un subiect care n-are niciun dram de umor; dimpotrivă, un astfel de anunț este o formalitate plicticoasă într-un context care nu ocolește pe nimeni, indiferent de etnie: pandemia de COVID-19.

Ne uităm, cumva, ca vițeii la poarta nouă când vedem anunțuri în limba română alături de limba maghiară? Poate că nu. Deși, când mă gândesc la „micii de la Kaufland” din Odorheiu Secuiesc, nu mai sunt atât de sigur. Flacăra naționalismului isteric se aprinde ușor și în România.

Comentariile astea și altele similare dovedesc faptul că e încă acceptabil, în spațiul public, deși avem legea antițigănism, să luăm în derâdere limba romilor și romii în general, pentru că nu sunt considerați o etnie, ci mai degrabă, la fel ca în sclavagism, o categorie socială. O categorie socială, precum, de exemplu, săracii sau asistații social, care nu au o cultură anume, ci doar există prin prisma relației socio-economice cu majoritarii, plătitori de taxe, cetățeni harnici și cinstiți.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

E încă în regulă să avem astfel de reacții și să facem glume referitoare la romi, deși ne foim și condamnăm rasismul mainstream – însă ceva face un clic în mintea românului, când vine vorba de romi. Avem trecere liberă.

Indiferent de toate acestea, romii din România sunt o minoritate recunoscută prin lege, a cărei limbă este, la fel, recunoscută oficial și garantată constituțional. Același lucru și la nivel european. 

Xenofobia e doar a lor

S-au iscat și paralele între anunțul de la aeroport și cel din magazinul Tesco, tot din Anglia, unde clienții erau atenționați în limba română să nu fure. Xenofobia englezilor nu pare să le dea de gândit multor români referitor la generalizări și stereotipuri.

Din nou, nu ne convine când alții ne discriminează, dar când noi facem la fel, nu e rasism, pentru că noi vorbim de romi, care oricum ei fură, nu românii; informație cu care creștem de când suntem copii.

Istoria a rămas în oameni 

De altfel, atitudinea asta poate fi o reminiscență a unor precedente istorice, parte a politicilor multigeneraționale a diferitelor regimuri politice de a interzice limba romilor întru totul.

Încă de când erau sclavi, romilor le-a fost interzis să-și vorbească limba, fapt ce a divizat romii în categorii (meșteșuguri) în care aveau mai multe sau mai puține drepturi, dintre care unul era chiar limba. Vătrașii, de exemplu, erau romii care munceau, de obicei, pe lângă mănăstiri și casele boierilor, iar din cauza acestei proximități le era interzisă vorbirea limbii. Pe de altă parte, căldărarii, datorită meseriei itinerante, puteau să-și exercite în mediul familial limba, păstrată până astăzi vie.

Chiar și relativ recent, în timpul regimului comunist, limba romilor a fost interzisă în spațiul public, iar prin naționalismul protocronist al lui Ceaușescu s-a încercat să se asimileze și să se șteargă identitățile unor populații întregi.

Sub pretextul sedentarizării și sistematizării, în 1977, autoritățile pornesc un program prin care comunitățile tradiționale de romi sunt mutate în mediul urban (ulterioarele ghetouri), iar limba și portul le sunt interzise.

Efectele sistematizării de acest tip se resimt și astăzi, când, încă urmare a retrocedărilor frauduloase postdecembriste, familii întregi (inclusiv de romi) sunt evacuate din spațiile în care au locuit până recent, chiar și în contextul pandemiei și al îndemnului guvernului de „stat acasă”.

Asta înseamnă că, deși am ieșit din lagărul comunist, încă avem o mentalitate de societate închisă. O societate pe care Soros se pare că încă nu o deschis-o, chit că așa se tem vocile tribale care țipă să rămână totul ca înainte.

O societate nepregătită încă pentru limba unor conaționali, o societate în care săore manușa si dile, ama na săore dile si manușa.

Asta vă las pe voi să traduceți, cum doriți și cum credeți.

Urmărește-ne pe Google News