Anunțurile agențiilor care aduc muncitori asiatici în România trădează riscul de exploatare a lor în țară: „dispuși la ore suplimentare și efort fizic prelungit”

• Numărul total de avize de angajare pentru muncitori străini a crescut de 22 de ori, de la 4.921 în 2017 la 108.913 în 2022. 
• Numărul de permise de ședere temporară în scop de angajare a crescut de 11 ori în ultimii cinci ani, de la 2.961 în 2017 la 32.732 în 2022.

Pe parcursul documentării unei serii despre cum au fost înșelați mai mulți muncitori nepalezi veniți la muncă în România anul trecut, am contactat mai multe agenții de recrutare, atât din România, cât și din Nepal, pentru a vedea modul în care funcționează sistemul, din interior.

Ca în orice situație de abuz, încrederea s-a transformat în monedă de schimb pentru exploatare.

Cum a început totul?

După ce colaboratorul Libertatea, Radu Stoichiță, a semnalat din Nepal faptul că mai mulți nepalezi au ajuns în România și locurile de muncă promise nu există, ne-am întâlnit cu ei aici, în țară. Era luna ianuarie când patru dintre muncitorii veniți vara trecută în România ne-au povestit o parte din ceea ce trăiau. Era o zi ploioasă și bărbații au ieșit într-un parc din apropierea casei în care locuiau, doar în șlapi. Am vorbit în engleză, am scris pe agendă, am desenat, am pasat pixul de la unii la alții, am tradus cu Google Translate, ne-au trimis documente în format electronic.

În lunile care au urmat, lucrurile s-au complicat, vina pentru situația în care ei se aflau s-a pasat de la o persoană la alta și a trecut granița din Nepal în România și înapoi. Ne-am amintit de părinții și vecinii noștri care au plecat la începutul anilor 2000 în Vest, cu aceleași promisiuni și au suferit umilințe greu de transcris în cuvinte. Chiar și în prezent unii muncitori români suferă în continuare abuzuri la locurile de muncă, așa cum a arătat Libertatea în multiple articole. 

Dar am scris seria despre nepalezii ajunși în România și ca să existe o mărturie a prezentului, dar și a unui trecut care ne-am dori să nu se repete nici în țară, nici în afara granițelor ei. 

4.000 de euro, ca să vină în România 

Muna Kunwar, colega noastră din Nepal, jurnalistă la cotidianul nepalez Naya Patrika, a pretins că e o muncitoare care își dorește să meargă la muncă în România. Noi am spus că suntem angajatori români, în căutare de forță de muncă din Nepal. 

O agenție din Nepal, licențiată de stat, i-a cerut Munei 6 lack în schimbul unui loc de muncă în România și a spus că timpul de procesare a cererii este de 8 luni.

În Nepal, procesul de recrutare începe, de multe ori, cu un agent informal, un cunoscut sau chiar o rudă cu cei cărora le promite un job în România sau în altă țară din Europa. Acesta încasează mii de euro de la fiecare persoană și se ocupă apoi de acte. A se ocupa de acte înseamnă, uneori, și că face contracte și CV-uri false. 

Ca să facă rost de o astfel de sumă, muncitorii se împrumută de la bancă sau de la diverse persoane și firme care le cer dobânzi, a arătat documentarea noastră. 

Cât cer agențiile românești

Agențiile românești cer mai puțin pentru a aduce un muncitor din țări terțe: câteva sute de euro per muncitor. 

„Costurile sunt următoarele: 100 de euro de persoană avizul de muncă și 175 de euro de persoană permisul de ședere”, ne-a explicat unul dintre reprezentanții unei agenții de recrutare din România, care aduce forță de muncă din Asia. 

Pe lângă aceste costuri fixe pentru angajator, firma sa percepe un comision de 1.000 de lei + TVA de persoană. 

Un alt agent român ne prezintă costurile totale pentru fiecare om în parte: 470-475 de euro. Mai precizează că este destul de greu să găsești personal calificat, însă „într-o săptămână învață ce au de făcut la lucru”. 

Totul este negociabil, inclusiv programul de muncă. „2.500 de lei în mână este pentru aproximativ 60 de ore pe săptămână”, adaugă agentul de recrutare. Este posibil și 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, dar cu câteva costuri în plus, mai spune el. 

Ce spune Codul Muncii din România

Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, conform Codului Muncii din România. 

Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

„Cea mai bună ofertă”

În procesul de recrutare a muncitorilor asiatici, agențiile de recrutare din România sunt prima verigă a lanțului. Angajatorii români apelează la acestea, iar ele sunt în contact cu agenții din Nepal sau alte țări din Asia, care „oferă” muncitori. 

Fiind o piață competitivă, toate încearcă să se diferențieze „prin cea mai bună ofertă”. 

„Dispuși la ore suplimentare”

Un e-mail sosit pe adresa redacției acum câteva luni, adresat generic „domnului administrator”, ne prezenta următoarea ofertă: „gratis vă aducem muncitori din Asia”, „muncitorii sunt dispuși să vă returneze 500 de RON la taxa de stat pentru avizul de muncă odată ce ajung în compania dvs.”. 

Mai departe, e-mailul primit continua cu alte avantaje ale colaborării: nu aveam de achitat nici măcar taxe consulare sau bilete de avion pentru muncitorii „calificați sau necalificați”, „în orice domeniu de activitate”. Pe scurt, „vin de sine stătător în România!”

Cum se traduce asta? „Zero costuri”, adică toate costurile sunt suportate de muncitor. „Garanție de doi ani” , adică dacă fuge de la compania ta, îți aducem un alt muncitor, în schimb. Partea cu închiriatul nu necesită traducere. Poți să „închiriezi” muncitori străini direct de la agenție. 

O altă agenție prezintă pe site-ul ei câteva argumente pentru a alege muncitori din Nepal: „Costurile lor de angajare sunt mai scăzute decât ale altor țări exportatoare de forță de muncă”,  „sunt pacifiști”, „sunt dedicați angajatorilor”. 

Cum se traduce asta? Fac ore suplimentare, pe bani mai puțini decât li s-a promis.  

O altă agenție listează și ea avantajele de a aduce muncitori din Nepal sau Vietnam pentru sortarea și reciclarea deșeurilor: „sunt harnici, dispuși la ore suplimentare dacă este necesar sau efort fizic prelungit”. 

Un alt eufemism folosit de o altă agenție pentru orele suplimentare: „disponibili pentru muncă prelungită”. 

Discursul public

Discursul public din România se concentrează exclusiv pe investiția și riscurile angajatorilor care „importă” forță de muncă de afară. Și la nivel de autorități. 

Anul trecut, acestea au invocat costurile mari pe care le au angajatorii și nevoia lor de siguranță și predictibilitate ca să dea o lege prin care leagă muncitorii străini de glie.

Angajații străini din țări non-UE nu mai pot să-și schimbe locul de muncă, în primul an, decât cu acordul scris al angajatorului pentru care lucrează. Sindicatele au fost atunci de partea angajatorilor sau au fost absente. 

Muncitorii „pacifiști” și „dedicați angajatorilor”, care vin „de sine stătător în România”, vin aici profund îndatorați, cu o gaură uriașă în buget, pe care trebuie să o acopere în primul an de România. Iar pentru ei, să revină în Nepal înainte de a-și plăti datoriile făcute ca să plece la muncă de acolo, nu este o opțiune. 

Agenții și angajatori deopotrivă spun că muncitorii din Asia vin în România pentru că este o poartă spre Vest. Nu avem cifre oficiale în acest sens. Un demnitar ne-a spus însă neoficial, anul trecut, că aproximativ 10% dintre muncitorii străini ar fugi în țări din Occident.  

Discuțiile de pe grupurile muncitorilor din Asia, de pe rețelele sociale, arată și motivele: unii fug sau pleacă de la angajatori care nu-i plătesc sau sunt abuzivi cu ei. Alții, pur și simplu, își caută locuri mai bune de muncă, cu salarii mai mari și condiții mai decente. 

„Vă mulțumim din suflet pentru că ne-ați împărtășit durerea cu toată lumea”, este mesajul pe care l-am primit după publicare de la unul dintre muncitorii care au avut curajul să vorbească despre ceea ce trăiește, și care a avut încredere în noi. Mulțumirile sunt, de fapt, în sens invers, de la noi spre el și colegii lui. 

***

Puteți citi integral investigațiile și reportajele din seria Libertatea despre munca și viața lucrătorilor asiatici în România aici: 

• INVESTIGAȚIE ROMÂNIA-NEPAL. Abandonați în Ilfov și fără loc de muncă, după ce au plătit mii de euro ca să vină în România. Rețeta fraudelor transfrontaliere cu forță de muncă din Asia. 

• INVESTIGAȚIE. Drumul muncitorilor nepalezi în România: prinși într-o spirală de abuzuri, „închiriați” și apoi ignorați. „Plz sir, help us”

• Livratorii din Asia care îți aduc mâncarea muncesc peste 10 ore pe zi, pentru 2.000 de lei pe lună, deși firmele le promit altceva. „E un viitor negru pe bicicletă”

Urmărește-ne pe Google News