13 comentariiDe ani de zile scriu despre infrastructura publică. Am scris și despre bazinele de înot de câteva ori.
Acum doi ani am publicat un text în Libertatea, devenit viral, unde puneam în discuție istoria decăderii unuia dintre cele mai importante bazine din București: Mărirea și decăderea „celui mai mare ștrand din Europa”. Construit pe vremea regilor, modernizat în comunism, prăduit și lăsat în ruină în capitalism. Aici puteți citi istoria acestei decăderi și haos administrativ.
Atunci David Popovici întors în România după un Campionat Mondial de vis, unde a cucerit aurul la 100 și 200 de metri liber, făcea o declarație pe Aeroportul Otopeni – care era unul dintre cele mai mari visuri ale sale. Dincolo de performanțele sale el a anunțat ca prioritate: „construirea unor noi bazine și punerea în folosință a celor deja construite și părăsite sau în paragină sunt unul dintre scopurile mele clare”. Speram că autoritățile vor auzi și vor lua măsuri: mai nimic nu s-a întâmplat. Apelul lui n-a fost luat în seamă.
În timpul alegerilor am scris despre o altă situație unică la noi: construirea unor bazine de înot semiolimpice pentru copii dar care nu sunt date în exploatare, ci doar folosite electoral ele fiind gata de doi ani: Povestea unui martor ocular. Cum s-au derulat lucrările la bazinul semiolimpic din cartierul meu: haos administrativ, „deschidere” electorală, promisiuni de la Primărie. O bătaie totală de joc față de banii publici și cetăpțeni (aici puteți citi).
Nu știu dacă știți dar scăldatul este interzis de 22 de ani în București, iar lacurile orașului sunt confiscate de corupție și alte boli.
Răzvan Filip face un reportaj în Pressone și ne spune (sursa)
- De 22 de ani, bucureștenii nu au voie să se scalde în lacurile Capitalei.
- An de an, autoritățile justifică măsura prin enumerarea bolilor pe care le poți lua din ele, în urma contaminării lor prin diverse mijloace.
- N-a fost mereu așa. Înainte de Revoluție și în anii ‘90, multe lacuri din Capitală găzduiau ștranduri accesibile pentru toate buzunarele.
- Azi, după decenii în care exploatarea lor a fost lăsată în seama operatorilor privați, lacurile bucureștene continuă să fie considerate insalubre. Doar cei care nu se tem de boli și amenzi își mai fac curaj, în 2024, să intre în ele.
- Autoritățile care ar putea schimba ceva în sensul ăsta fie ridică din umeri, fie tac.
Autoritățile nu încurajează sportul
Cea ce noi observăm – mai ales părinții care au copii dornici să înoate – e că accesul la apă, la bazine de înot, devine fie prohibitiv din cauza prețurilor, fie greu accesibil din lipsa lor sau din prea mare aglomerație. Pentru a face înot azi trebuie să te naști fie privilegiat, fie să faci mari eforturi financiare și fizice pentru că accesul este foarte dificil și deloc la îndemână.
Orașele mari și mici au pierdut în mare parte cam toate fostele ștranduri sau complexe sportive care au fost luate de samsarii imobiliari s-au le-au lăsat în paragini. Și doi: nu sunt capabile să amenajeze plaje în zonele de agrement – lacuri, râuri – din apropiere. Asta se întâmplă peste tot: că e Timișoara, Arad, București, Cluj, Iași sau Galați chiar dacă apar semne de interes sporit.
În România existau acum doi ani doar trei bazine olimpice omologate oficial. Două dintre ele, din Otopeni și din Târgu-Mureș, stau însă închise la un an de la inaugurare, reiese dintr-o investigație realizată de Europa Liberă (sursă de acum doi ani). Acum, cea de la Otopeni e funcțional, oricum e foarte puțin.
E suficient să facem o mică cercetare să vedem că stăm catastrofal la acest capitol: accesul la baze sportive de tot felul dar mai ales pentru înot care necesită o infrastructură specială.
Dincolo de sportul de performanță înotul este enorm de important pentru dezvoltarea fizică a copiilor dar și pentru întreținerea corporală a celor maturi. E foarte importantă această infrastructură publică foarte dezvoltată în țările din UE.
David Popovici este un erou pentru copiii noștri nu doar prin performanțe ci și prin atitudinea lui modestă și stilul de muncă. Copiii vor dori să-l imite: e un fenomen normal. David Popovici este noul Weissmüller pe care-l imităm noi când mergem la scăldat. Copiii și tinerii vor să mergea să-l imite, să devină ca el, dar pentru asta ai nevoie de acces la apă, la infrastructură sportivă pentru înot. În cadă nu se poate.Poate este momentul pentru un amplu proiect de reabilitare și refacere, regândire și investiție în astfel de infrastructuri publice: bazine și ștranduri pentru copii, tineret dar și pentru maturi.
Foto: Inquam Photos / Colette_Rochefort