Apus de partid

Agitația eșalonului discret, iscată imediat după alegerile prezidențiale, era de așteptat. În anumite cercuri ale partidului se discuta din vară despre debarcarea lui Dăncilă în caz de eșec. Problema era când: imediat, în cazul ieșirii încă din turul I, prin ianuarie, în cazul unei înfrângeri (cum altfel decât previzibilă) în turul al II-lea.

După cum știm, prima reacție a Vioricăi Dăncilă a fost să anunțe că nu demisionează, pentru că nu vrea să lase partidul la greu. Partidul însă, prin câțiva oameni care uneltesc de luni bune, n-a fost de acord. Ar cam vrea să fie lăsat în durerea lui, să-și lingă rănile, să încerce să se vindece.

Are România nevoie însă de un PSD vindecat, vioi și activ?

Președintele Iohannis, al doilea cu numele său – deși acesta nu prea mai seamănă, cel puțin de o perioadă, cu primul Iohannis -, este de părere că PSD trebuie scos complet din ecuația politică a României. Dar n-ar fi prima dată când Klaus Iohannis se înșală și-și înșală și fedainii.

O societate normală, așa cum ne-a promis domnia sa în campanie, presupune existența pluripartitismului. Și mai presupune reprezentarea echitabilă a tuturor doctrinelor și orientărilor politice.

Recomandări

Anunț oficial. România îndeplinește criteriul privind eliminarea vizelor pentru SUA: decizia finală, așteptată anul viitor

În momentul de față, dreapta românească este pe cai mari. Pentru a nu se transforma însă într-o dreaptă extremă și totalitară este nevoie și de opoziție.

Este nevoie de mai multe păreri, nu de consens perpetuu. Nu este, evident, nevoie de circ și de politicianism ieftin, dar existența mai multor voci este benefică. Fie doar și pentru a comunica ceea ce actuala putere, rotundă și gonflată, ar vrea să facă uitat.

PSD, pentru a reveni la el, se află, probabil, în cel mai dificil moment al istoriei sale. Este, în continuare, un partid mare, dar conducerile din ultimii 4 ani au permis adversarilor să demonizeze acest partid, să-l facă responsabil pentru tot ce s-a întâmplat în România ultimilor 30 de ani. Și nu e chiar așa.

PNL a fost la guvernare, în diverse coaliții sau chiar singur timp de 10 ani din 30. Dacă luăm în calcul și guvernarea PD-L, care acum e parte integrantă a PNL, mai adăugăm 4 ani. Aproape jumătate din perioada scursă de la Revoluție, PNL s-a aflat alături de putere sau chiar la putere. Nu poți spune, fără să minți, că doar PSD a condus România.

În plus, îndârjirea prezidențială, vizibilă mai ales în discursurile de campanie ce tot durează de un an și jumătate, nu este deloc benefică democrației.

Recomandări

Arhiepiscopia Sucevei: a început cercetarea disciplinară a preoților care au făcut campanie pro-Călin Georgescu. „Au fost contactați deja de corpul de cercetare bisericească”

Insistența pe care o dovedește Klaus Iohannis în promovarea mesajului că PSD trebuie șters de pe fața pământului dovedește apucături îndepărtate de esența unui regim în care și alegătorii au ceva de spus. Nu toți se regăsesc în valorile dreptei decât, dacă le împărtășesc pe aceleași pe care dreapta românească le împarte bucuroasă cu stânga: nepotism, meschinărie, interese mărunte de partid, arghirofilie dusă la extrem.

PSD sângerează abundent, iar răpitorii politici simt mirosul sângelui. Poate se încheie o epocă, poate se schimbă ceva. Dar schimbarea nu poate, în nici un caz, să însemne eliminarea unui partid. Acesta se va stinge singur, se va reforma sau se va transforma. Dar a-l îngropa doar ca să nu te mai deranjeze, să nu-ți strice liniștea autoritară, nu e chiar o soluție.

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News