Așa, și acum? | PSD-ul s-a pus singur la pământ și cerșește milă. Nu merită, dar asta nu-l împiedică să cerșească

Undeva, în culisele neguroase ale istoriei, anul 2009 își freacă fericit mâinile. Oficial, din 10 octombrie încetează să mai fie unul dintre cei mai proști ani ai României. I s-a alăturat, iată, și 2019.

Dacă exista puțintică răbdare și, desigur, voință politică, s-ar fi așteptat până pe 13 octombrie, ca să fie simetria perfectă. Dar 13 octombrie pică duminică, iar parlamentarii noștri nu lucrează duminica. Nu lucrează nici luni, nici marți, nici miercuri, joi sau vineri, dar în weekend, cu atât mai puțin.

Acum 10 ani, pe 13 octombrie 2009, guvernul Boc devenea primul guvern al României demis prin moțiune de cenzură.

Guvernul Dăncilă este, acum, al patrulea guvern demis prin moțiune de cenzură și al doilea guvern PSD care are această soartă.

Sub ochii noștri se scrie istorie. Una proastă, repetitivă, dar istorie. Poate, peste zeci de ani, niște filosofi o vor rescrie în avantajul lor, pe banii vreunui magazin. Dar să nu ne hazardăm.

Și în 2009, căderea guvernului s-a produs în pragul alegerilor prezidențiale. România a stat fără guvern timp de două luni, până în decembrie. Boc și cabinetul lui au funcționat ca interimari.

Sâmbătă, pe 12 octombrie, începe campania electorală pentru cele mai previzibile alegeri prezidențiale din ultimii 30 de ani. Numai Ceaușescu mai era atât de sigur că va fi din nou președinte cum este, astăzi, Klaus Iohannis.

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

PSD-ul s-a pus singur la pământ și cerșește milă. Nu merită, dar asta nu-l împiedică să cerșească.

Cel mai probabil, Viorica Dăncilă tocmai a ieșit prin ușa din dos a politicii. Unde se va duce nu e clar. Dar drumul său nu duce, în nici un caz, spre turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

Dar nu este o problemă. FSN-ul anilor 90 are deja un reprezentant acolo. Da, chiar pe Klaus Iohannis. Căci partidul domniei sale, PNL, a devenit, după ce a fost absorbit de PDL, urmaș direct al FSN-ului lui Ion Iliescu, asemeni PSD-ului și asemeni multor partide. Căci dintre partidele parlamentare actuale, doar USR nu are ADN de FSN în sânge și nici sânge de studenți pe mâini. Așadar, continuitatea nu se pierde.

Guvern? Vom avea, cândva. Poate nu mâine, poate nu luna asta. E octombrie și încă nu avem un buget, fie el și schițat. Mai multe instituții importante (cum ar fi parchetele, de exemplu) nu au șefi. N-avem în fața ochilor vreun program de guvernare clar, ferm, asumabil. Nu există nici urmă din vreun proiect de țară. Nu avem un plan comun pentru viitor, pe termen lung, mediu și, iată, nici măcar pe termen scurt. Dar poate nu avem viitor, așa că de ce să ne mai zbatem? Trecutul oricum ni-l cosmetizăm după cum bat interesele comerciale ale momentului, iar prezentul trece atât de repede, încât nici nu ne prindem când trebuie deja să-l cosmetizăm și pe ăsta.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. „POS-ul nu mai funcționează, se poate plăti doar cash”. Ce ar trebui să verifice Corpul de Control al Ministerului Culturii

Dar, măcar, suntem vii. Noi și speranța. Știți, speranța moare ultima. Dar și când moare, băi, nene…

Urmărește-ne pe Google News