ComenteazăCuprins:
În Europa, valul de extremism a avut o primă etapă de creștere după criza economică din 2008, când lipsa de înțelegere a cauzelor care au condus la scăderea economică și automat la pierderea activelor pentru populație a fost un motiv suficient ce a condus la „taxarea” sistemului politic prin alegeri alternative care s-au îndreptat către acest spectru.
A doua etapă a avut loc după criza de COVID-19, când politicile defectuoase de management ale crizei au dus la manifestări care ulterior s-au transformat în alegeri de tip extremist datorită faptului că partidele de acest tip s-au folosit de acest val de nemulțumire.
După criza de Covid a apărut criza migrației: valurile de migrație, în special cele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, au alimentat tensiunile sociale și au fost exploatate de partidele de extremă dreapta care ajunseseră deja la putere în unele țări, iar în altele aveau deja un procent semnificativ.
Polarizarea politică: Declinul partidelor tradiționale a creat un vid politic, care a fost ocupat de mișcări radicale. Acestea promovează soluții simple la probleme complexe, atrăgând astfel susținători din rândurile celor deziluzionați care mai degrabă au ales această alternativă nu pe fondul asumării ideologice a extremismului, ci, mai degrabă, ca modalitate de sancționare a ideologiilor deja inadaptate provocărilor și nemulțumirilor recente.
Aceste alegeri, care au avut ca fond faptul că individul în esență, neînțelegând contextul economic și social defavorabil într-o perioadă dificilă, s-a refugiat destul de repede în ideologii de tip extremist sau suveranist, prin invocarea unor valori demult pierdute în istorie, au readus un interes pentru aceste forme de protest față de politicile democratice de până atunci.
Important de reținut este că aceste situații au prezentat ulterior și un element de transmitere de la o țară la alta, de multe ori fără a avea legătură lingvistică, socială sau istorică între acestea, ci pe baza unor explozii de nemulțumire transformate în extremism generalizat.
Manifestările extremismului
Extremismul s-a manifestat în moduri diverse:
- Extrema dreaptă: Partide precum AfD (Germania), Vox (Spania) sau Rassemblement National (Franța) au câștigat popularitate prin retorica antiimigrație, eurosceptică și naționalistă. Grupările violente, precum cele neonaziste, au fost implicate în atacuri xenofobe și antisemite.
- Extrema stângă: Mișcările anarhiste și comuniste radicale au organizat proteste violente împotriva capitalismului, globalizării și structurilor politice tradiționale. În unele cazuri, acestea au dus la conflicte directe cu autoritățile.
- Extremismul religios: Atacurile teroriste din ultimii ani, comise de grupări precum ISIS, au subliniat impactul ideologiilor religioase radicale asupra securității publice.
Suveranismul și extremismul în România
Suveranismul și extremismul sunt fenomene politice și sociale care au câștigat atenție în România începând de la ultimul ciclu electoral din 2020, când un partid a adoptat un discurs de tip suveranist, punând accent pe valorile naționale, familia tradițională și respingerea anumitor inițiative europene.
De notat este că, deși România este membră NATO și UE cu drepturi depline, îmbunătățirile fiind vizibile mai ales în ultima perioadă, suveranismul a devenit tot mai vizibil prin critica adusă tocmai acestor instituții care au garantat creșterea nivelului de trai, independența și securitatea internă, deși ne aflăm în proximitatea unui război.
Social media necontrolată a dus la explozia acestui fenomen, mai ales că nu este monitorizată ca alte instrumente de informare, punând la dispoziția oamenilor situații care polarizează societatea. Suveranismul și extremismul din România reflectă tensiunile unei societăți aflate la intersecția tradiției și modernității, dar și a influențelor geopolitice complexe. Gestionarea acestor fenomene necesită consolidarea educației civice, a dialogului și a valorilor democratice.
Din păcate, aceste măsuri care au ca scop combaterea extremismului au o durată de implementare destul de lungă în timp și astfel nu poate schimba acest val de intenție pentru următoarele cicluri electorale.
Concluzionând, oricare ar fi imaginea creată de acest curent, este necesar a se păstra un echilibru pentru a menține ceea ce în România s-a reușit prin acea vărsare de sânge din decembrie 1989; trebuie menținută democrația, pentru că, oricât de mult am păstra în minte istoria, aceasta reprezintă trecutul, însă viitorul fiecăruia dintre noi depinde în mod exclusiv de stabilitate.
Foto: Profimedia