Atacarea instalaţiilor petroliere ale Iranului de către Israel – o mişcare cu potenţial exploziv  

Dacă va asculta măcar în ceasul al doisprezecelea sugestiile Administraţiei Biden, Guvernul Netanyahu nu va riposta atacului din 1 octombrie lovind instalaţiile petroliere ale Iranului. Chiar dacă, în demersurile sale vindicative, Executivul de la Ierusalim va fi tentat de preţul ridicat pe care l-ar plăti Iranul într-o asemenea eventualitate.  

Reamintesc, pe scurt: Iranul este al şaptelea producător de petrol din lume, China importând circa 90 la sută din producţie. Cu alte cuvinte, în bugetul de la Teheran intră lunar două miliarde de dolari. Mai exact intrau, pentru că – după ce a lansat Operaţiunea Adevărata Promisiune 2 – în aşteptarea răspunsului israelian, regimul ayatollahilor şi-a redus exporturile la o treime. Dacă răspunsul israelian va consta în lovirea portului petrolier din insula Khark, acesta va provoca o pierdere uriaşă, generând însă şi riscul unor reacţii din partea proxy-urilor Iranului. De felul reacţiei huthi-lor yemeniţi, care în urmă cu cinci ani au ţintit cu o dronă instalațiile saudite de prelucrare a petrolului de la Abqaiq şi Khurais.

În schimb, cel mai mare importator de petrol iranian, China, va fi mai puţin deranjată de o atare situaţie, dat fiind că importurile sale din Iran îi acoperă doar 15 la sută din necesar; restul îl achiziţionează din Arabia Saudită şi Kuweit (dar şi din Rusia şi Angola).

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Există însă perspectiva, poate cea mai îngrijorătoare pentru  Administraţia Biden, ca Iranul să decidă închiderea Strâmtorii Ormuz. Un atare demers, ce ar perturba considerabil rutele de transport, ar inflama grav situaţia în regiune. Poate tocmai de aceea cele mai multe state din Golf s-au şi grăbit să-i asigure pe decidenţii de la Teheran că nu vor facilita nici un atac asupra statului iranian.  

Altminteri, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), din care face parte şi Iranul, căreia, în cadrul OPEC+ i s-a alăturat, între altele, şi Rusia, are capacitatea, cel puţin pe termen scurt, de a suplini – doar prin rezervele Arabiei Saudite şi ale Emiratelor Arabe Unite –  pierderile cauzate de un eventual atac al Israelului asupra Iranului. Ceea ce nu ar împiedica însă o creştere semnificativă a preţului per baril. Prima beneficiară ar fi Rusia, căreia i s-ar pompa fonduri suplimentare pentru a-şi susţine războiul în Ucraina. Este şi aceasta o eventualitate luată serios în calcul de Administraţia Biden.  

Se poate spune că o ripostă a Israelului vizând facilităţile petroliere ale Iranului ar echivala cu un autogol pentru Statele Unite.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News