Există numeroase imagini și date care, teoretic, ar fi putut ajuta la reconstrucția în detaliu a catedralei. În afară de milioanele de fotografii, arhitectul istoric Andrew Tallon a lucrat vreme de cinci ani cu lasere pentru a captura meticulos detaliile Notre Dame și a realizat o replică fidelă 3D.
Chiar înainte de a muri în 2018, Tallon a postat un tur virtual al acoperișului de deasupra corului:
Materialele lăsate în urmă de arhitect și echipa lui sunt esențiale pentru reconstrucția unei clădiri de vechimea Notre Dame – fiindcă schițele și desenele din arhivă sunt cu siguranță incomplete și incorecte, după cum a explicat experta în restaurare Lindsay Peterson, citată de The Atlantic.
Cu toate acestea, Notre Dame nu mai poate fi la fel. Nu mai există suficientă materie primă pentru reconstrucția acesteia la o calitate similară.
Tăierea unor arbori seculari pentru reconstrucția Notre Dame ar face tragedia și mai mare
Lemnul folosit pentru catedrală provenea de la stejari care aveau peste 300 de ani la vremea la care au fost tăiați, prin secolul al XII-lea.
Aproape o treime din suprafața Franței este acoperită de păduri, dar din acestea doar 0,01% sunt păduri virgine care au copaci vechi de peste 200 de ani, potrivit cercetătorului Francesco Maria Sabatini, citat de Fortune.
La fel ca în restul lumii, francezii au tăiat pădurile pentru a le înlocui cu suprafețe agricole sau pentru a folosi lemnul la scară industrială.
A folosi ultimele rămășițe de arbori seculari pentru reconstrucția catedralei „nu ar alina tragedia distrugerii Notre Dame, ci ar genera și mai multă tragedie”, spune Sabatini.
Reconstrucția nu trebuie să fie despre autenticitate, ci despre solidaritate
Una dintre cele mai frumoase prezentări ale catedralei a fost făcută de Victor Hugo, în romanul Cocoșatul de la Notre-Dame.
Hugo spune că monumentul este opera mai multor generații, unde timpul este arhitectul, iar națiunea constructorul. Realizarea catedralei, spune Hugo, depășește orice poate face un singur individ și devine un simbol al ceea ce putem face împreună, al solidarității.
Hugo scria toate acestea când catedrala era în paragină, fiind considerată demodată și urâtă. Cuvintele lui Hugo au rezonat în inimile francezilor și catedrala a fost reconsolidată ca simbol național.
Astăzi, catedrala poate fi reînsuflețită tot prin solidaritate, indiferent cât de distincte sunt materialele noastre față de cele din secolele trecute.
În vremuri de diviziune în interiorul Europei, reconstrucția Notre-Dame poate coase la loc și un pic din fibra socială deșirată de populiștii și iliberalii din zilele noastre.
Citește și:
Corespondență din Paris de la Oana Moisil: Toată lumea pentru „Doamna noastră”