Comentează„Astăzi, la primele ore ale dimineții, Ambasadorul Adrian Zuckerman i-a telefonat Prim-ministrului Orban pentru a transmite condoleanțe și pentru a oferi sprijin deplin din partea Guvernului Statelor Unite, inclusiv ajutor în ceea ce privește investigarea cauzei incendiului și prevenirea unor tragedii similare, pe viitor”, a anunțat Ambasada SUA, tot pe Facebook.
Dar și premierul Orban, și ambasadorul Zuckerman s-au mișcat deja greu, în reluare. Vinovații au fost identificați. I-a identificat investigatorul de talie mondială Nelu Tătaru, acest Sherlock Holmes autohton, care a găsit vinovații prin simplele deducții ale minții sale strălucite, fără să mai aibă nevoie de vreo anchetă, investigație criminalistică, nimic.
Ca de obicei, vinovați suntem noi toți
Nelu știe cine sunt vinovații și nu se ferește să spună adevărul, oricât l-ar costa asta: „Pentru situaţia de 30 de ani, şi pentru autorităţile locale şi neimplicare cred că suntem vinovaţi toţi din această ţară, nu numai sistemul medical şi nu numai autorităţile locale, fiindcă am acceptat timp de 30 de ani să trăim într-o astfel de situaţie medicală”.
Ați înțeles, da? „Noi toți suntem vinovați”. Ca de obicei, „noi toți”. Amprentele a 19.000.000 de români sau câți Dumnezeu om mai fi, au fost găsite pe instalațiile din salonul de ATI de la Piatra Neamț.
Semnăturile a 19.000.000 de români au fost depistate pe actele spitalului, pe ordinele miniștrilor sănătății, pe hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență și legi.
Trebuie ca „noi toți” să fim vinovați, pentru că altfel ar însemna ca un personaj precum Nelu Tătaru să aibă destul bun-simț, suficient sânge ca să-și asume responsabilitățile ce vin la pachet cu șoferul de serviciu, salariul consistent și toate celelalte facilități ale unui înalt demnitar al statului român.
Auzim mereu asta, chiar mereu, la fiecare tragedie, la fiecare accident de amploare, cu fiecare ocazie când ni se zdruncină comoditatea: „noi toți suntem vinovați!”.
Tătaru se spală pe mâini
NU, nu suntem toți vinovați! N-avem cum!
Această practică a culpabilizării colective, cu rădăcini adânci în religia creștină, dar folosită cu succes și în curentele progresite ale zilelor noastre este una dintre cele mai lamentabile manipulări posibile.
Ideologia păcatului originar, pe care își pune bazele întregul creștinism, este cea care nu dă dreptul individului să existe în absența unui salvator.
Salvatorul era Dumnezeu, timp de aproape 2.000 de ani. După aceeea, însă, treptat, pe măsura secularizării societăților, locul său a fost luat de către politicieni. Dar ideea este aceeași: „noi toți” suntem păcătoși, chiar dacă n-am păcătuit cu nimic, „noi toți” suntem vinovați și de aceea avem neapărată nevoie de instanțe supreme care să ne absolve de păcat sau de vină, după caz.
Doar că domnul Tătaru, încercând să se spele pe mâni de orice respnsabilitate, într-un gest de-o lașitate comună aproape tuturor politicienilor români, comite supremul sperjur al unui demnitar.
Nici măcar într-o democrație decizia nu este la noi, la cei mulți. Ba, după cum merg lucrurile de la o vreme, în democrațiile așa-zis reprezentative, decizia aparține din ce în ce mai puțin alegătorilor. Noi ne exprimă din patru în patru sau din cinci în cinci ani, în diverse cicluri electorale, iar după aia devenim, brusc, neinteresanți.
Nu doar că vocile noastre nu mai sunt ascultate nici măcar formal, dar suntem dați la o parte din orice decizie cu brutalitate, suntem ignorați cu dispreț. Nu ni se mai permit nici măcar dezbateri, fie ele și formale. Conducătorii noștri pur și simplu se feresc de orice confruntare reală cu vocile celor mulți.
Noi, cei mai mulți dintre cei mulți, ne vedem de treburile noastre, muncim pentru a plăti în primul rând taxele fără de care politicienii nu ar exista și de-abia apoi pentru a ne asigura nouă un trai cât de cât decent. Dacă treaba noastră este să atragem ateția asupra derapajelor de la vârful administrației și politicii, de cele mai multe ori ne-o facem și pe asta până când ne răpune deznădejdea.
Nu toți am acoperit șpăgile și derapajele
În România sunt în jur de 45.000 de politicieni aleși, de la consilieri locali la președintele țării. Atâta tot, 45.206. Și dacă toți politicienii aleși plus cei numiți ar fi vinovați pentru incendiul de la Piatra Neamț (dar nu sunt, căci nici aici nu putem aplica o vinovăție colectivă), tot n-am putea spune că suntem de vină „noi toți”, doar pentru că ei ne reprezintă pe noi.
Din momentul în care au fost aleși, cei mai mulți politicieni nu se reprezintă decât pe ei, interesele lor și ale găștilor din care fac parte.
Mulțimea numită poporul român este prea mare, prea abstractă pentru ca vreun politician să-i reprezinte cu adevărat interesele.
Și, atunci, cum poate veni Nelu Tătaru și, dintr-o frază, să ne condamne pe toți, pe absolut toți, pentru ceva ce nici măcar nu aveam cum să facem? Pentru că nu toți am tăcut, pentru că nu toți am acceptat acest sistem medical, „această situație medicală”. Nu toți am participat la corupția din sistemul sanitar, nu toți am acoperit-o. Nu toți am acceptat abuzurile administrației locale sau centrale, nu toți ne-am făcut că nu vedem derapajele din ce în ce mai grave ale guvernanților. Așadar, cum suntem „noi toți” vinovați? În baza căror probe? Sau procesele din România nu mai au nevoie de probe pentru a condamna, în masă, milioane de oameni nevinovați?
Noi n-am avut niciodată puterea de decizie
Pentru Nelu Tătaru, 14 noiembrie nu este a 233-a zi de când este ministrul sănătății, a 233-a zi în care n-a făcut tot ce era omenește posibil pentru ca un accident ca acela de la Piatra Neamț să nu aibă loc.
Pentru Nelu Tătaru 14 noiembrie este data de la care mai are 22 de zile pentru a deveni, pentru prima dată în viață, deputat în Parlamentul României.
A mai fost senator, timp de patru ani, între 2012 și 2016. Patru ani în care nici măcar nu a fost, ca medic, membru al comisiei pentru Sănătate Publică din Senat.
Nu, domnia sa s-a complăcut în comisii în care-i lipsea competența: comisia de apărare, cea pentru culte, minorități și drepturile omului, comisia juridică sau cea pentru regulament. Între 2012 și 2016 preocuparea lui Nelu Tătaru, ca senator și medic, doctor în medicină, pentru sistemul de sănătate din România a fost zero. El, Nelu, a avut posibilitatea, timp de 4 ani, să se implice de la nivelul legislativului în reformarea sistemului de sănătate și n-a făcut-o. Dar el, Nelu, nu este vinovat, vinovații suntem noi, care n-am avut niciodată puterea lui de decizie.
OK, nici Nelu și nici alții ca el nu vor demisiona, pentru că ei, se vede treaba, nu se consideră nici responsabili și nici vinovați. Vinovați suntem noi, contribuabilii, alegătorii. Să demisionăm noi, atunci! Și să mergem după aia în fața guvernului, noi toți, vinovații, așteptând să ne tragă premierul la răspundere, cu severitate.