„Balaur”, coproducție româno-germano-sârbă între deFilm, 42film și EED Productions, rulează în cinematografele din România începând cu 9 septembrie 2022.

În film profesoara nu rămâne însărcinată și nici relația cu elevul nu durează câteva luni. De fapt, Chelaru pare să mute accentul de pe greșeala eroinei pe contextul familial al acesteia, marcat de dogmatismul și obtuzitatea soțului preot. Dogmatismul soțului, al familiei acestuia o determină să se revolte printr-o aventură de-o noapte cu un elev de la liceul ei (interpretat de Sergiu Smerea). 

Octav Chelaru. Foto: Barna Nemethi

Inițial, e ciudat că o femeie care se îmbracă atât de șters și care pare atât de puțin interesată de propria persoană face jogging în timpul liber, în colanți. 

Scenariul dezvăluie pas cu pas, nu întotdeauna cu multă subtilitate, faptul că Ecaterina a fost o adolescentă obișnuită înainte de a se mărita cu primul venit și chiar a băut prea mult la banchet, lucru pe care soacra i-l reproșează chiar și după 20 de ani. 

Faptul că acum fumează pe ascuns sugerează că ușurința de a duce o viață dublă poate anticipa un păcat mult mai grav, cum ar fi adulterul cu un minor. Totuși, filmul nu reușește să găsească tonul adecvat pentru a justifica gestul de revoltă al femeii care se răzbună pe existența ei plată culcându-se cu un elev. 

Mălina Manovici, în rolul preotesei

Ce caută fiecare într-o aventură

Poate că problema stă în primul rând în faptul că atracția dintre profesoară și elev nu trece ecranul decât dacă accepți că nu e vorba de atracție, cât de două nevoi distincte. Femeia bovarică are nevoie de o gură de aer, iar adolescentul hipersensibil fugit de la mama lui din Germania are nevoie de un surogat de mamă, dar proiecția pe care o face pe profesoară nu face decât să anticipeze o nouă respingere. 

Faptul că scenariul complică existența elevului prin această traumă a fiului care a văzut nenumărați bărbați trecând prin patul mamei și care până la urmă devine el însuși o aventură de-o noapte e gândit probabil să-i taie Ecaterinei orice șansă de a fi scuzabilă în ochii noștri (mai ales că știa că Iuliu e cu probleme).  

Dramaturgic vorbind, problema lui Iuliu e un plus pentru poveste pentru că îi dă un twist de thriller. Iuliu pare de la un punct încolo capabil de orice. Sergiu Smerea e foarte bun în tușa de nebunie pe care i-o dă personajului, concomitent cu revelarea rănii.

Afișul filmului

Motivul pentru care filmul nu are decât parțial amplitudinea și profunzimea pe care le-ar fi putut avea stă, cred, în faptul că scenariul aruncă prea multe elemente în joc și nu le aprofundează, lăsându-l pe spectator să aleagă ce îi convine și să se descurce singur. 

O poveste în care toți au circumstanțe atenuante cere foarte multă subtilitate dramaturgică.

Personajele par să funcționeze doar independent și să-și piardă motivațiile în relație cu ceilalți  – vezi pasiunea neverosimilă pe care profesoara o face pentru elev (verosimilă dacă ar avea și ea niște probleme psihologice, dar asta ar complica și mai mult lucrurile) sau obtuzitatea exagerată a preotului în relația cu propria soție (care i-ar putea face pe unii spectatori să considere că filmul e anticlerical, dar eu nu cred că Octav Chelaru și-a dorit doar asta.).

Ce mi s-a părut interesant e felul cum personajul lui Alexandru Papadopol, preotul greoi și diabetic, un monument de rigiditate, devine pe negândite, atunci când Ecaterinei îi scapă covorul de sub picioare, o persoană securizantă – lucru pe care Papadopol îl sugerează prin simpla prezență, aproape fără replici. 

Ecaterina (Mălina Manovici) și preotul (Alexandru Papadopol)

La fel ca elevul și preotul, preoteasa are și ea momentul când se răsucește și ne arată o altă față a personalității ei. Mălina Manovici era și ea alegerea ideală pentru că poate juca foarte precis revolta, panica sau lipsa de scrupule sub aparența unui calm confecționat. Nu știu câte actrițe pot roși spontan, așa cum face ea în scena când Ecaterina se masturbează în cadă, iar soțul intră pe neașteptate în baie. Nu îi vedem decât fața peste care roșeața trece ca un nor. 

„Împreună suntem buni. Diavolul apare în golurile dintre noi”, sunt cuvintele regizorului spuse la Festivalul Transilvania de la Cluj-Napoca, unde filmul a rulat cu casa închisă. Nu înțeleg exact ce înseamnă, dar presupun că se referă la faptul că nimeni nu e absolvit de vină. Aș putea risca o parafrază și spune că diavolul e în golurile din film, dar nu vreau să sune răutăcios.Adevărul e că „Balaur” putea fi mult mai bun dacă povestea ar fi dat atenție egală personajelor și momentelor-cheie astfel încât, din orice parte ai fi privit-o, toate personajele să aibă dreptate în același timp, chiar și în greșeală. Pariul a fost dificil pentru un prim film, trebuie punctat asta, dar „Balaur” nu e un debut răsunător, ci doar unul onorabil care poate deschide calea spre ceva și mai bun.

Trailer:

Urmărește-ne pe Google News