Basarabia e Europa, vrea să fie Europa și o să fie Europa, nu o gubernie de secole trecute.
Rezultatele alegerilor vorbesc despre o maturizare a electoratului basarabean. Asta se întâmplă însă pe fondul unui stat cu mari probleme interne (cu jumătate de populație peste hotare – așa ceva este oricum, numai normal nu!).
Moscova nu și-a jucat toate cărțile, iar victoria este doar una de parcurs. Nu este o victorie decisivă. Ruptura de Moscova nu s-a petrecut total, dar se va petrece, fiindcă imperiile se prăbușesc întâi în imaginar. În capul oamenilor.
Și când cei mai mulți oameni ajung să viseze visul european, partida e fără întoarcere. Proiectul european este imperfect, plin de zig-zaguri, libertatea are permanent aerul unui bâlci altoit cu un ospiciu, dar ceva mai bun nu avem. Mai bine la tiribombe decât la bombe și gulag.
Moldovenii au în Maia Sandu un lider puternic, curajos, cu discurs și viziune. În plus, Maia Sandu a făcut serviciu public într-o manieră transparentă și cinstită.
Văzută de la București, Maia Sandu este președinta de care și România ar fi avut nevoie, dar noi ne-am blocat mintal în calambururile „bunelului” Ciucă, în șleahta de impostori penele-pesede și într-o opoziție impotentă, incapabilă să dea fie și un singur om politic redutabil.
În lume e mare criză de lideri. Americanii (cel mai deștept om din lume e americanu, după cum știm și din filmul artistic „Balanța”) sunt gata să se întoarcă în brațele acelui scelerat portocaliu (oranjgutanul, cum bine i s-a spus), un bădăran, un neam prost, un copil bătrân de bani gata, cu un discurs delirant, cu tușe fasciste și o sănătate mintală în declin (nu e încă la nivelul lui Biden, dar acolo merge).
Trump e produsul videocrației, democrația video decăzută în show ieftin pentru gâdilat gloata la fleac. Trump e o Dana Budeanu pe orange războindu-se din gură cu fătălăii și amețitele.
A mai fost o dată președintele Statelor Unite ale Americii și a fost un președinte prost (nici nu avea cum să fie altfel, Trump fiind un demagog ordinar, un vânzător de Biblii contrafăcute și o personalitate profund antidemocratică). Dar Trump călărește niște teme pe care nu el le-a creat.
Stânga decăzută din rolul său istoric (și legitim) de a fi gardiana intereselor celor mulți (și săraci) a luat-o pe arătură. Corectitudinea politică, idee justă și banală într-o societate deschisă, și-a creat monștrii devenind chiar cenzura pe care era menită să o combată.
Harris este un lider politic modest spre foarte modest – și oriunde te uiți în lume vezi aceste personalități de laborator și de sistem. A apus epoca oamenilor vii, cu acces la idealuri, capabili să emoționeze și să inspire. Europa e cotropită de insipizi ca Scholz, de clovni agresivi generați de extrema dreapta și mai e și IQ-ul prăbușindu-se în lume și în gloată.
Iar alternativele la această lume pestriță cu democrații slăbite, debile nu pot fi regimurile totalitare. Dictaturile nu sunt niciodată soluția, ele sunt doar scurtături către abis. Deocamdată, astăzi să ne bucurăm: Basarabia e pe drumul către casă.