Biserica Ortodoxă Română, între IISUS și ISIS

O declarație critică la adresa Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a unui politician incontinent verbal – Andrei Caramitru – a stârnit, prompt, furia câtorva vigilenți apărători ai sacrei instituții care și-au semnalat necazul public și au cerut Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să se autosesizeze.

Caramitru folosise, pentru a explica de ce nu va mai călca într-o biserică ortodoxă, un verb tare: comparase Biserica Ortodoxă Română (BOR) cu ISIS. Alăturarea pare să fie excesivă, dar o detaliere a comparației poate să ajute la deplasarea dezbaterii dinspre viscere spre circumvoluțiuni. Iar pandemia oferă condițiile extreme care să prilejuiască manifestările extreme.

ISIS este o structură cu aspirații statale, clădită pe o ideologie religioasă, într-o interpretare radicală, care a folosit/folosește terorismul pentru a-și atinge scopul.

Este BOR radicală?

În condițiile în care a funcționat România până la contactul cu noul coronavirus, semnele radicalismului au fost manifeste pe câteva subiecte specifice. Cel mai notoriu subiect a fost tentativa de modificare a Constituției pentru a interzice accesul la căsătorie persoanelor de același gen. Referendumul cu pricina a fost un exercițiu de forță tipic radical. BOR, alături de alte structuri civice înrudite ideologic, a încercat să producă o schimbare la rădăcina sistemului legislativ autohton – ceea ce definește radicalismul.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Instrumentele folosite au fost puse la dispoziție de statul democrat, inițiativa, însă, a însemnat încercarea de a impune norme liber asumate de enoriași unor oameni care au concepții diferite. Ceea ce înseamnă extinderea abuzivă a ideologiei creștine asupra noncreștinilor. Tentativa de modificare structurală a sistemului legislativ și caracterul abuziv al încercării dau temei diagnosticului de radicalism.

Sindromul radicalismului a luat, însă, proporții extreme odată cu provocarea prilejuită de pandemie.

Biserica nu se supune statului?

Primele semnale că Biserica nu intenționează să se supună statului au fost lansate încă de la începutul pandemiei, înaintea decretului privind starea de urgență. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a lansat public (la Realitatea Plus) un mesaj destinat liniștirii spiritelor preoțimii ortodoxe și, pe de altă parte, intimidării reprezentanților statului: „Biserica nu intră în carantină, pentru că ea aparține lui Hristos, nu vreunei autorități pământești”.

Aceeași aroganță se regăsește în replica purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului când respinge solicitarea Direcției de Sănătate Publică de a nu se mai face împărtășania cu o singură linguriță, prin refuzul de a recunoaște autoritatea acestei instituții față de Biserică.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

Totuși, în cele din urmă, ritualul din noaptea Învierii s-a petrecut cu respectarea asumată de BOR a regulilor generale impuse de autoritatea statului.

Statul secular a reușit, cu eforturi semnificative, să stăpânească aspirațiile Statului Ortodox Român.

Extremism cu lingurița

Lingurița a fost primul declanșator al manifestărilor extrem-radicale ale Bisericii. Cetățeni cu frica lui virus semnalau tot mai îngroziți că, la ritualul împărtășaniei, zeci de persoane își lipesc buzele de o aceeași linguriță și, apoi, și de icoanele din preajmă. După ce mass-media a început să preia aceste semnale, BOR a avut o primă reacție care a fost apreciată ca fiind parțial responsabilă: au comunicat reguli noi pentru împărtășanie.

Comunicatul BOR, semnat, pe 27 februarie, de Biroul de Presă al Patriarhiei, dădea dezlegare de la lingurița preotului unor enoriași: “Persoanele care au teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună pot cere preotului, în mod excepţional, împărtășirea (…) care le poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană…”.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

Responsabilitatea a durat 24 de ore. Patriarhul Daniel a semnat, a doua zi, un alt comunicat care îndrepta lucrurile înspre catastrofă: “Trebuie să reafirmăm cu tărie credinţa ortodoxă că Sfânta Euharistie nu este şi nu poate fi niciodată izvor de îmbolnăvire şi de moarte, ci izvor de viaţă nouă în Hristos, de iertare a păcatelor, de vindecare a sufletului şi a trupului. (…) Prin urmare, regula împărtăşirii clericilor şi credincioşilor din acelaşi Sfânt Potir rămâne neschimbată, iar preoţii vor explica tuturor credincioşilor că această împărtăşire nu a fost vreodată pentru cineva şi nici pentru ei nu va fi un pericol.”

Faptul că “Sfânta Euharistie nu este și nu poate fi niciodată izvor de îmbolnăvire” intră în conflict frontal cu realitatea științifică. Deși nici oamenii de știință nu se prea înghesuie să verifice riscurile de contaminare la care sunt expuse persoanele care participă la acest ritual, literatura de specialitate citează o cercetare care semnalează următoarea listă de bacterii găsite în cupa de împărtășanie: “Staphylococcus aureus, Haemophilus parainfluenzae și Moraxella catarrhalis”. Poftă bună.

Baronii BOR

Revenirea Patriarhiei asupra rolului linguriței în relația cu coronavirusul poate să fie înțeleasă și ca efect al presiunii unor baroni ai Bisericii. De altfel, câțiva dintre ei au ținut să-și afișeze convingerea oarbă că lingurița este proba de foc a credinței.

Pe 1 martie, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, le-a explicat credincioșilor din Parohia Puieștii de Jos – având, totodată, grijă ca mass-media să-i preia cuvintele – că “a crede că Trupul lui Hristos ar putea fi contaminat de vreun virus, ce poate fi transmis credincioșilor prin intermediul linguriței comune folosite de preoți în sfintele lăcașuri, este mai curând o blasfemie”. Iar blasfemia se pedepsește, nu mai e doar o eroare.

Fire mai practică, omologul său din Arhiepiscopia Tomisului, ÎPS Părintele Teodosie, a trecut la fapte și a împărtășit cu o singură linguriță peste o sută de enoriași, în fața lăcașului de cult, la fel de steril cum s-a procedat și în fața catedralei din Cluj-Napoca.

Terorismul de înviere

Episodul care a urmat crizei linguriței a ridicat miza rezistenței BOR față de măsurile de combatere a pandemiei. Excepționalismul Bisericii Ortodoxe s-a exprimat în forma celebrului protocol încheiat între Patriarhie și ministrul de interne. Protocolul, care amenința să expună populația unui risc suplimentar de contaminare, a fost schimbat după o zi, în urma reacției vehemente și lipsite de echivoc a președintelui Klaus Iohannis.

BOR, ca instituție, s-a conformat noii situații, dar unii luptători ai Bisericii Ortodoxe au rămas pe metereze. Ieromonahul Macarie Banu a strecurat, într-o predică de Duminica Floriilor susținută în fața a peste 47.000 de credincioși youtuberi, un mesaj mic și clar: “Deodată, în ziua Învierii, să se pogoare mii și mii de oameni, să luați cu asalt biserica lui Hristos – nu provoc și nu încălcăm legea – ori toți odată, ori nu doar doi-trei, pe care să-i salte într-o noapte ca răzvrătiți și ca niște cei care tulbură liniștea publică”. Părintele Banu se prezintă ca disident față de clerul care a făcut pactul cu puterea.

Facțiunea din care se revendică nu este, însă, singura voce din prima linie a predicatorilor. Părintele Ghelasie ori părintele Calistrat –  amândoi cu audiențe pe YouTube net superioare celor ale părintelui Banu – invită la reflexie critică, unul într-un registru rațional, celălalt (Ghelasie) cu cuceritoare șarje de umor.

Cu alte cuvinte, discursul cu potențial de radicalizare din prima linie de predicatori pare să fie (deocamdată) minor.

Noaptea Învierii s-a petrecut fără incidente, fără “asalt al bisericilor”, ceea ce confirmă audiența scăzută a vocilor care au îndemnat credincioșii să se “elibereze din robie”.

Biserica supune statul

Faptul că Ministerul de Interne a depus armele în fața presiunilor BOR este un semnal alarmant pentru un stat secular. Argumentele folosite de negociatorii Bisericii în relația cu ministrul Vela nu ne sunt cunoscute.

Din declarațiile ministrului Vela înțelegem, totuși, că principalul motiv pentru care domnia sa a purces la semnarea protocolului a fost convingerea că “în noaptea de Înviere ieşeau mulţi oameni şi era imposibil să fie opriţi de forţele de ordine. Plus că dacă am fi luat decizia de a îi opri, am fi născut multe polemici între oameni şi forţe de ordine. Oamenii n-ar fi înţeles, din credinţă că sunt Sfintele Paşti, s-ar fi dus la biserică”.

Deci, frica de numărul mare al oamenilor care ar fi ieșit în noaptea de Înviere pare să fi fost sperietoarea.

Azi știm că a fost o teamă nejustificată, am văzut că oamenii au înțeles că statul acasă este mai sănătos. Ceea ce ar fi important să se știe în legătură cu mersul negocierilor este felul în care ministrul Vela a aflat despre pericolul “numărului mare de oameni care ar fi ieșit la Înviere”. Dacă acest pericol a fost, cumva, folosit ca instrument de șantaj de reprezentanții Bisericii, atunci, da, putem vorbi despre un act terorist.

Amenințarea cu “numărul mare de oameni” în condițiile în care singurul instrument de luptă împotriva unui pericol mortal este distanțarea socială poate fi echivalată cu amenințarea cu bombe. Așteptăm să ne spună ministrul Vela cine l-a convins că “oamenii n-ar fi înţeles, din credinţă că sunt Sfintele Paşti, s-ar fi dus la biserică”. Liderii PSD – cum a sugerat ministrul în continuarea declarației? Să fim serioși.

Pe de altă parte, este important să notăm volumul semnificativ al intervențiilor BOR în susținerea eforturilor de limitare a pandemiei în România – vorbim despre donații în bani, aparatură medicală, spații de cazare, voluntariat – fapte care vorbesc despre o relație sănătoasă a BOR cu România, atunci când cele două state nu intră în coliziune ideologică.

În BOR, IISUS se luptă cu ISIS

Deși sumară, această explorare a discursurilor care coexistă în zgomotosul corp al Bisericii Ortodoxe permite să estimăm gradul de realism al comparației BOR cu ISIS.

1. BOR intră, uneori, în competiție cu statul secular. Criza pandemiei a acutizat acest tip de conflict și a semnalat și vulnerabilitatea majoră a statului secular în fața abuzurilor de putere ale oamenilor Bisericii. Dacă aceste semnale nu vor fi urmate de o consolidare a statului secular, BOR este gata să recidiveze.
2. Radicalismul BOR a fost accentuat de momentul linguriței, al închiderii bisericilor și al interzicerii manifestărilor publice pascale. Promotorii politicii de forță, în numele religiei interpretate într-un registru absolutist, se regăsesc, în structura BOR, la două niveluri. La vârf, unde membri ai nomenclaturii bisericești se întrec în jocuri de putere agitând, ca arme, discursuri fanatice și solicitând soluții extreme. La capătul opus al ierarhiei bisericești, există un corp de disidenți interni animați de radicalism extrem, cu un discurs care amestecă ideologia creștină cu teorii ale conspirației. Faptele au demonstrat că, dacă primii au reușit să câștige bătălii asupra reprezentanților statului, la nivelul enoriașilor, răspunsul a fost aproape zero. Creștinul român nu are veleități de suicidar.
3. Terorism este un cuvânt cu mare greutate și cu valoare critică în răspunsul la comparația BOR cu ISIS. Diagnosticul clar poate să fie pus doar în baza unei anchete care să identifice instrumentele folosite de BOR în negocierea cu ministrul de interne. Până atunci, suspiciunea este justificată, deci enunțarea publică nu trebuie să fie penalizată.

Urmărește-ne pe Google News