ComenteazăMă uit în jur la Vărăști și mă gândesc că asta vedeau și investigatorii italieni, în anii 90 și începutul anilor 2000, când mafia acaparase regiunea Campania, unde aruncau și ardeau gunoaie, o afacere extrem de profitabilă.
Abia după vreo 20 de ani de la începutul crizei deșeurilor din sudul Italiei s-a constatat explozia numărului de cancere, în special colorectal, leucemie și limfom, dar și al malformațiilor la naștere.
Bucureștiul e suficient de aproape de zone în care deșeurile sunt arse sau îngropate, dar cine știe dacă va exista la noi vreun studiu de impact asupra sănătății? Știm doar că în România mor cei mai mulți oameni din cauza poluării, la nivel european.
Topitorii clandestine
Am participat la descinderea autorităților în sate din jurul Bucureștiului, după ce am reclamat practici de incendiere masivă, iar jurnaliștii televiziunii germane m-au rugat să mergem împreună pentru a face un reportaj despre aceste practici aproape imposibile la ei acasă. Prima mea reclamație fusese în timpul unui episod de poluare masivă în București – am văzut arderi semnificative într-un sat din apropiere de oraș.
Când am sunat la 112, prima reacție a autorităților a fost că „se știe că acolo se ard cabluri și cauciucuri”, dar că nu se poate interveni. Apoi poliția mi-a spus că au trimis un echipaj, dar nu au constatat focul – încă mă întreb cum au ratat un foc care depășea înălțimea gardului și se observa probabil din avion. Am depus plângeri cu filmări atașate și următorul răspuns oficial a venit de la Garda de Mediu, care a dat amenzi. De la știri am aflat ulterior că acolo funcționau topitorii clandestine și că impactul poluării ajungea până la București.
Legea spune că astfel de incinerări se pedepsesc chiar cu închisoarea, dar lângă București funcționează nestingherite de ani buni.
Primăriile, care ar fi trebuit să servească interesului public și să își respecte propriile legi, fie au fost incompetente, fie au devenit complici.
Recent, celebrul alpinist Alexandru Găvan a postat pe Facebook un film cu mașini care par să aparțină Primăriei Corbeanca și aruncă deșeuri în câmp: șoferul uneia spune „suntem de la primărie”, iar cealaltă mașină are logo-ul Primăriei Corbeanca pe ea. Găvan filmează munți de gunoaie, unele incinerate, în apropiere de unul dintre cartierele de lux de lângă București.
Napoli și Triangolo della morte | Bucureștiul și Cercul Morții
La rândul lor, străzile Bucureștiului au fost invadate de gunoaie. La fel ca în Napoli, gunoaiele care au început să inunde străzile celui mai bogat sector nu sunt decât un simptom vizibil al gestionării criminale a deșeurilor, cu gropi de gunoi ilegale inundate de gunoaie toxice, cu gunoaie incinerate sau îngropate pe la periferii.
La fel ca în Napoli anului 2007, unde reciclarea era doar în procent de 8%, procentul reciclării din Bucureștiul anilor 2020 este de maximum 9%, iar media oficială pe țară, de 14%, în vreme ce însăși legislația românească spune că trebuia să avem reciclare de 50% până în decembrie 2020.
La fel ca în Napoli, cele trei gropi de gunoi ale Bucureștiului au fost declarate ilegale, dar gunoaiele continuă să fie duse acolo sau în depozite problematice, așa cum a arătat ancheta Recorder despre afacerea gunoaielor din Ilfov.
În 2020, gropile de gunoi Vidra din sudul Capitalei și Iridex/Chiajna din nordul Capitalei (sector 1) au fost declarate ilegale. Existau deja numeroase amenzi date de Garda de Mediu, iar periodic gunoaiele luau foc, emanând chimicale periculoase peste oraș. Cu un an înainte fusese închisă groapa de gunoi Glina, din sud, cunoscută pentru dezastrele ecologice ale contaminării cu cianură, iod radioactiv și incendii. Mai este cunoscută și pentru implicarea mafiei italiene, prin acționariatul ascuns al lui Massimo Ciancimino, fiul lui „Don Vito”, condamnat, de altfel, în Italia pentru suportul oferit mafiei și prin cei doi administratori oficiali, Victor Dombrovschi și Sergio Pileri, arestați ca infractori ai Cosa Nostra acum câțiva ani.
Avertismentul european
Gropile de gunoi sunt unul din motivele principale pentru care România se află în prag de infringement. Au frânat reciclarea, dar ne-au cheltuit banii: prin contracte păguboase, primăriile au stabilit să plătească sume fixe pentru cantități enorme duse la groapă, în condițiile în care legislația românească și europeană cere scăderea cantității de gunoi la gropi.
Teoretic, primăria plătește amenzi din banii noștri, câte 50 de lei pe fiecare tonă de gunoi care nu trebuia să ajungă la groapă – încă nu am găsit date publice cu privire la sumele plătite efectiv.
În octombrie 2020, Comisia Europeană a transmis o scrisoare dură României, pe subiectul gropilor de gunoi. Îi reamintește că statele trebuie să elimine deșeurile într-un mod care nu pune în pericol apele, solul, aerul, plantele, animalele și oamenii. Amintește de 101 gropi de gunoi neconforme, care ar fi trebuit închise până în 2019 și amenință cu infringement.
Dacă în Italia s-a ales metafora triunghiului, fiindcă zonele cu cele mai intense arderi și deversări erau în trei comunități care formau un triunghi la nord-est de Napoli, în București putem vorbi de un cerc în jurul orașului, cu arderi necontrolate, gropi și depozite de gunoaie în toate punctele cardinale.
Problemele nu se vor rezolva doar cu amenințări din partea UE și cu amenzi, oricât de mari ar fi ele, ci cu voință politică de a gestiona corect deșeurile și justiție funcțională când vine vorba de crime de mediu – ambele absente în prezent.
Dar în loc să evite greșelile italienilor, care au dus la prosperitatea mafiei și îmbolnăvirea certă a populației, pare că Bucureștiul mimează fix scenariul italian: de la eșecul reciclării la gropi de gunoi gestionate defectuos, care dau pe afară și poluează orașul, la falsa soluție a incineratoarelor.
Masterplanul pentru deșeuri al Bucureștiului propune incinerarea deșeurilor, ca soluție de a scăpa de gropile de gunoi. Este exact ceea ce s-a întâmplat și în Italia, doar că în regiunea Campania, oamenii au conștientizat la timp pericolul de a avea un incinerator în preajmă și s-au opus.
Eșecul incineratoarelor
Uniunea Europeană a decis să nu mai finanțeze incineratoarele din 2019. Vesticii au constatat că a construi noi incineratoare nu are sens, fiindcă sunt costuri imense de operare și sunt instalații poluante. Sunt încurajate însă reducerea cantității de deșeuri și reciclarea.
Gândiți-vă că inclusiv în state nordice, precum Danemarca, s-a demonstrat că incineratoarele produc poluanți extrem de toxici pentru om, oricât ar investi în tehnologie.
Dacă un stat unde legile chiar se respectă nu a reușit să construiască incineratoare sigure, imaginați-vă ce s-ar întâmpla în România, unde s-ar fura la materiale, s-ar lua filtre ieftine care ar fi neîntreținute sau nefolosite pentru „a face economie” – e mai ieftin pentru companie să nu ridice temperaturile suficient de sus și să nu folosească filtre.
Deja avem exemple în acest sens, cel mai recent fiind în Slatina, unde Garda de Mediu a închis un incinerator care ardea total necorespunzător deșeuri medicale de COVID – printre altele, nu le funcționau filtrele, așa că emanau substanțele cancerigene direct în aer.
Substanțele care se ascund în alimente
Vorbim de substanțe extrem de periculoase, precum dioxinele și furanii, care pot afecta inclusiv oameni aflați la sute de kilometri distanță – dacă consumă produse animale din zone contaminate. Sunt substanțe care se transmit prin apă, aer, dar și mâncare (carne, lapte, ouă), se acumulează în organismul uman și cauzează cancer sau malformații la naștere.
Un studiu din 2007 al Organizației Mondiale a Sănătății a analizat 196 de comunități din regiunea Campania și a concluzionat că cele mai mari rate de cancer, cea mai mare rată de mortalitate și cele mai frecvente tumori sunt în zonele cu gropi de gunoi și arderi. Au subliniat chiar „rolul semnificativ” asupra sănătății al gunoaielor deversate ilegal. În regiunea Campania au fost făcute mai multe studii, printre cele mai mari anchete epidemiologice din Europa (Studio Epidemiologico Biomonitoraggio Regione Campania), care au remarcat fie corelații, fie cauzalități dintre gunoaie și îmbolnăvirea oamenilor.
În Italia, fenomenul Triunghiul Morții s-a diminuat și a încetat prin implicarea comunităților (proteste, presiuni), prin publicarea studiilor care arătau că gunoaiele au dus la explozia cancerelor și prin munca procurorilor care au anchetat cazurile.
Soluții există. Dar în București, dacă noi nici măcar nu suntem conștienți de magnitudinea problemei, cercul poluării cu deșeuri va deveni vortexul în care ne pierdem, la propriu, ani din viață.
Fostă jurnalistă, Laura Ștefănuț lucrează acum pentru organizația Greenpeace România, unde se ocupă de comunicare.