În timp ce miniștrii de externe ai statelor NATO discută la București despre Ucraina, dar și despre viitorul relațiilor cu Macedonia de Nord, Suedia și Finlanda, la doar 400 km distanță, în Herson, se auzeau bubuituri puternice, iar primarul orașului Kiev elabora planuri de evacuare parțială a locuitorilor în cazul unui colaps al sistemului electric.
Războiul este tot mai aproape de NATO. A și ajuns pe teritoriul statelor aliate prin racheta care a ucis două persoane în Polonia, foarte probabil lansată de ucraineni în încercarea de a se apăra de atacul rusesc contra infrastructurii vitale. Vital înseamnă ceea ce ține de viață. Și de moarte, în cazul acestui război.
Într-un fel, ucrainenii mor și pentru că au vrut în NATO – pentru că fostul președinte Petro Poroșenko a promis că până în 2023 statul său va fi pregătit de aderare.
Actualul președinte Volodimir Zelenski a continuat această politică, semnând și o cerere în acest sens la 30 septembrie 2022, în plin război cu Rusia lui Putin.
Un summit cu Putin și altul fără el, ambele la București
Mulți analiști își aduc aminte de celălalt summit de la București din 2008, când Putin a făcut tot posibilul să nu le permită Ucrainei și Georgiei să se apropie de NATO. Președintele Federației Ruse a fost invitat la marele sfat al aliaților. Atunci, Vladimir Putin a catalogat inițiativa liderului american George W. Bush de a le deschide ușile celor două state drept „o amenințare directă” la adresa Rusiei.
În timp ce Bush încerca să-și convingă aliații că cele două state trebuie să adere la NATO, Putin a pus prompt piciorul în ușa euroatlantică. El a invadat peste câteva luni Georgia. Peste mai puțin de 2 ani îl aducea la putere în Ucraina pe liderul prorus Viktor Ianukovici.
Lucrurile erau clare atunci la Moscova, mai clare decât se vedeau de la Berlin. Scenariile de alungare cât mai departe de frontierele Rusiei a forțelor NATO erau puse în aplicare cu o deosebită acuratețe. Summit-ul din 2022 are loc la București fără Putin, dar despre Putin și Rusia s-a discutat mai mult ca niciodată.
Răspunsul decisiv, războiul din Georgia, asaltul politic și apoi militar contra Ucrainei, toate au pornit, într-un fel, din acțiunea lui Putin tot de la București, în timpul summit-ului din 2008.
Liderii ucraineni proeuropeni considerau naiv că sunt foarte aproape de aderare, dar liderul Federației Ruse desena tancuri pe oglinda minții.
„Momentul București” nu poate fi exagerat pentru ceea ce a urmat. Într-un recent articol din publicația americană The Hill, remarcat în România de G4Media, se scrie că: „La reuniunea NATO de la București din 2008 George W. Bush le-a promis nu tocmai serios Ucrainei și Georgiei primirea în alianță. Acela a fost pentru Putin punctul de la care nu mai poate exista cale de întoarcere”.
NATO și „lumea rusă”
De fapt, una dintre marile temeri dintotdeauna ale liderului rus Vladimir Putin este răspândirea valorilor NATO și UE în spațiul pe care-l consideră „lume rusă”. Valorile libertății nu prea se împacă cu ideologia autoritarismului și a controlului.
Într-un film consacrat „unirii istorice” a Crimeii cu Rusia prin anexarea teritorială ilegală, Putin a recunoscut că pentru el trupele NATO mărșăluind în Sevastopolul Crimeii reprezintă un film de groază, un adevărat coșmar, imaginat, poate, pentru prima dată acum 14 ani tot la București.
Demilitarizarea Ucrainei, ca poveste anti-NATO
Majoritatea conceptelor vehiculate de Kremlin, care justifică războiul, sunt îndreptate mai mult împotriva NATO decât împotriva Ucrainei.
De exemplu, noțiunea de „demilitarizare” este văzută de Putin ca un proces de eliminare și distrugere a armamentului, muniției, instructorilor și valorilor NATO din Ucraina și din toate fostele state sovietice.
Demilitarizarea Ucrainei înseamnă distanțarea de NATO și o militarizare „corectă” prin ocuparea țării de către trupele ruse. Un stat demilitarizat este un stat ocupat, un stat fără suveranitate și care nu are relații cu NATO.
În primele zile ale războiului multe voci din România opinau că războiul se va opri atunci când Ucraina va renunța la ideea de adere la NATO, argumentând că Putin nu va accepta niciodată acest lucru.
Dar ce s-a schimbat, între timp, în aceste 9 luni de război? S-a schimbat totul! De fapt, Ucraina deja este operațional în NATO. Folosește armament NATO, informații NATO, sprijin logistic, financiar și managerial NATO. E, practic, o integrare în regim de urgență în logica apărării și ofensivei construite după standardele euro-atlantice.
Sute de specialiști și militari ucraineni au fost instruiți în statele NATO pentru a putea folosi armamentul și muniția aliaților.
Sistemul descentralizat de luare a deciziilor, aplicat în NATO, i-a ajutat pe ucraineni să fie operativi, mobili și rezistenți în fața agresorului. Contează mult, în acest context, susținerea și sprijinul exprimate de aliați la București pentru Ucraina.
Ucrainenii cred acum mai mult în NATO: Putin i-a convins
Ca și în cazul anexării Crimeii și finanțării războiului din Donbas în 2014, când Putin spera să destrame Ucraina din interior, dar i-a consolidat identitatea național-civică, acum, în contextul invaziei, Kremlinul nu a obținut distanțarea Kievului de NATO, ci o apropiere istorică dintre cele două părți.
Mai mult decât atât. Pe parcursul ultimilor ani ucrainenii susțineau politica de aderare la UE și erau mai rezervați la capitolul apropierii de NATO, unii fiind dominați de narațiunile de tip sovietic despre alianță ca despre o organizație militară agresivă și imperialistă. Dar războiul lui Putin a avut efecte inverse celor așteptate la Kremlin.
De patru ori mai mulți ucraineni vor acum aderarea la NATO
La începutul lunii octombrie, potrivit unui sondaj, 83% dintre ucraineni au declarat că ar vota la un eventual referendum pentru aderarea la NATO. Este cel mai mare nivel de susținere a politicii de integrare euroatlantică din istoria Ucrainei.
Pentru comparație, în perioada summit-ului de la București din 2008, când în țară nu era război, în favoarea aderării Ucrainei la NATO ar fi votat doar 21% dintre respondenți.
Așadar, războiul lansat de Putin în 2014 împotriva Ucrainei i-a convins pe ucraineni să creadă că sunt o națiune diferită de ruși. Iar invazia din 2022 – i-a determinat să privească decis în direcția NATO și UE, înțelegând că zbaterea tradițională între cele două maluri de râu geopolitic a fost o greșeală istorică pentru care se plătește acum cu orașe distruse, victime, sânge și lacrimi.
Foto: EPA