Doar că o problemă fundamentală nu apare în acest peisaj. Dincolo de vocile care spun că astfel de măsuri se iau abia după ce infrastructura de transport merge ceas (transport public de suprafaţă/subteran eficient, park&ride-uri etc.) mai există problema infuziei de maşini second-hand din import care are loc şi la ora la care citiţi aceste rânduri.
Autorismele care ar urma să fie taxate ca să circule prin Bucureşti nu se află toate în tranzit. Sunt efectiv în Bucureşti şi ard gaz de dimineaţă până seara tot în Bucureşti.
Că nu sunt înmatriculate aici, se întâmplă din comoditate. O mutaţie şi un drum la DRPCIV-ul din Pipera nu costă mai mult decât un 10 lei pe zi, 75 de lei pe lună sau 1.900 lei pe an.
Costă însă, pe lângă taxele de câteva zeci de lei plătite o singura dată, în jur de 100 de lei cât este impozitul impus de cele şase administraţii de sectoare.
Spre exemplu, un
diesel vechi de peste 10 ani, cu un motor de 2000 de centrimetri cubi, costă
proprietarul în jur de 130 de lei pe an.
Nu trebuie să fii
antreprenor ca să îţi dai seama că acest lucru se poate transforma într-o
afacere.
Care la rându-i cu greu poate fi “reglementată” dacă ne amintim de descinderile poliţiei de la cele trei adrese din Bucureşti unde domiciliau 15.000 de persoane.