„Cea mai mare instanță pe care o recunosc sunt conștiința și demnitatea morală ale unui om… Mă crucesc cum Dumnezeul meu au ajuns acești oameni în fruntea țării mele și cine i-a adus acolo?! Pentru că tot neamul meu strigă, strigă că avem nevoie de oameni integri în frunte! Păi, dacă aceste lucruri nu sunt rușinoase, care sunt rușinoase?”
Asta spunea recent domnul Daniel Ionașcu, invitat semipermanent la Antena 3, extrem de indignat de ceea ce „dezvăluia” televiziunea într-un linșaj mediatic al doamnei Clotilde Armand. Antena 3 a primit importante sume de bani de la primăriile conduse de primari PSD în trecut.
Antena 3 îl prezintă pe domnul Ionașcu ca fiind avocat, după cum se vede în imagine.
Omul lui Voiculescu
Domnul Ionașcu este însă și președintele executiv al Partidului Puterii Umaniste (Social-Liberal), partid creat de domnul Dan Voiculescu, fost patron al Antenelor, condamnat la închisoare pentru corupție, turnător la Securitate și care este în continuare datornic statului cu câteva zeci de milioane de euro.
Avocatul lui Pomohaci
Domnul Ionașcu are un discurs extrem de religios. Asta nu l-a împiedicat pe domnul avocat să-i apere pe Cristian Pomohaci, fostul preot acuzat că ademenea tineri, pe italianul care opera cu diplomă falsă, pe Sile Cămătaru sau pe un profesor acuzat că și-a violat eleva.
Despre minora care și-a acuzat profesorul de viol, domnul Daniel Ionașcu a declarat: „Eu cred că O. a vrut să fie în pas cu moda, pentru că în ziua de azi să faci sex cu un profesor este un trend prin rândul studenţilor“.
Domnul Ionașcu a pledat și în favoarea domnului Becali sau a Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei, într-un proces de retrocedare de păduri în valoare de 3,5 miliarde de dolari.
A fost mâna dreaptă a Paulei Iacob
Domnul Ionașcu nu are un CV public sau este imposibil de găsit. Absolvent de Drept la „Spiru Haret”, a devenit avocat în 2009, la 34 de ani. El ajunge rapid mâna dreaptă a doamnei Paula Iacob, celebra avocată a lui Nicu Ceaușescu, despre care istoria a consemnat și două nume conspirative sub care a turnat la Securitate. Doamna Paula Iacob a decedat în 2015.
Când ajunge colaboratorul doamnei Iacob, domnul Ionașcu era deja înscris la un doctorat la Sibiu, la Teologie, din 2003, condus de domnul Constantin Voicu, și la unul la Cluj, la Facultatea de Medicină din 2007, doctorat condus de președinta Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie. Doctoratul este pe „advocacy”, nu pe medicină.
Doctor în teologie și în litere
Dintre cele 16 doctorate „dispărute” de la Universitatea din Oradea, unul a fost coordonat de domnul Voicu. Un profesor teolog care i-a examinat cărțile domnului Voicu scrie: „Modul în care autorul îi tratează pe Sfinții Părinți și operele lor e de o superficialitate năucitoare… Un «manual» de teologie scris de la cap la coadă fără note de subsol … (un) format «generos» cu plagiatul… nu putem ști câte dintre afirmațiile autorului sunt acoperite de surse și cât e pură speculație subiectivă. Un astfel de mod de a concepe o carte trebuie uitat.”
În mod straniu, prezentarea doctoratului domnului Ionașcu pare să fi fost un eveniment monden la care au luat parte înalți prelați și celebrități, deși doctoratul a durat 11 ani, Ionașcu devenind doctor în teologie în 2014.
Presa a mai scris și că a picat examenul de doctorat la Drept la Universitatea din București în 2008.
În 2012 începuse și un doctorat în Jurnalism la Universitatea din București, iar în 2016 termină și un doctorat la Litere cu teza „Nunta la români, de la ritual la spectacol“. Despre ceremonia de decernare a titlului, unde au participat o mulțime de prelați, domnul Meleșcanu, Codrin Ștefănescu și Fuego, scrie în mod straniu România Mare. Sala de protocol a Patriarhiei a fost folosită pentru petrecerea de după decernarea titlului.
De remarcat că o lucrare de doctorat cu un titlu aproape identic numită „Nunta între ritual și spectacol“ apare din 2011 la Universitatea din Cluj.
Alte 6 doctorate plus două masterate
Dorința de cunoaștere a domnului Ionașcu nu are însă limite.
Din 2017, domnul Ionașcu este și doctorand al domnului Vasile Morar la Filosofie. Domnul Morar a coordonat teza plagiată a fostului ministru PSD Ionuț Vulpescu, și el teolog.
Tot în 2017 încearcă să se înscrie la două doctorate la Cluj, în Științe Politice și la Jurnalistică, dar este respins.
În același an, 2017, se înscrie la engleză-franceză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București.
În 2018, se înscrie și la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației.
În 2019, începe și un masterat la Etnologie, antropologie culturală și folclor.
Tot în 2019, apare și ca doctorand la Jurnalism, sub îndrumarea decanului Facultății de Jurnalism, domnul Mihai Coman.
În 2020 este și doctorand în istorie la Cluj, cu nimeni altul decât șeful Academiei Române, Ioan Aurel Pop.
În 2021, apare și ca student în anul I la Facultatea de Jurnalism, dar și la masterat la Jurnalism.
Pe pagina sa de politician se prezintă a fi „doctorand în drept, științe politice, medicină, jurnalism, filosofie și istorie”.
În total, în 2020, domnul Daniel Ionașcu făcea concomitent șase! doctorate, două masterate și era student pentru licență la alte trei facultăți, în timp ce apărea incredibil de mult la Antena 3, era avocat și președinte executiv al unui partid în campanie electorală, care a dat mai mulți parlamentari pentru grupul PSD.
Umbra lui Ștefan cel Mare
Cele de mai sus sunt doar ceea ce am descoperit din surse publice. Este foarte posibil ca domnul Ionașcu să mai fi fost înscris și la alte facultăți. Cazul domnului Ionașcu este stupefiant și demonstrează fără dubiu un îngrozitor eșec al studiilor doctorale.
În loc de concluzie, iată cum arată discursul unuia dintre produsele de vârf ale învățământului românesc, raportat la cantitatea de studii etalate.
Domnul Daniel Ionașcu: „Într-o seară m-am dus la Mănăstirea Putna, i-am cerut părintelui stareţ să mă lase să stau doar eu acolo în biserică, cu Sfântul Ştefan, pentru că dacă noi credem că este sfânt, înseamnă că noi putem vorbi cu el! În taina nopţii i-am spus: «Dacă eu sunt acela pe care l-ai ales să ducă războiul acum, ajută-mă!» Am simţit rugăciunea că mi se prelinge pe suflet şi parcă Sfântul Ştefan, devenind acum, din nou, comandantul oştirii lui, care avea un singur soldat, mă conduce spre victorie! Şi victoria se afla undeva, în turnul mănăstirii…”