Ca să piardă Putin, care nu are nicio scuză, nu lăsați să iasă și Putinul din voi!

În schimb, nu ești democrat, ci ești putinist dacă ești obsedat că vin marxiștii și neomarxiștii și le dau drepturi minorităților. 

Ești putinist dacă faci liste cu oameni de linșat.

Ești putinist dacă nu crezi decât în libertatea de avea arme multe și în rest negi orice drept social.

Ești putinist dacă crezi în capitalism de rapt.

Toți ăștia mai tăcuseră după ce se dovedise că nici pandemie, nici criză economică nu le combați decât cu state puternice, democratice, capabile să reglementeze piețe, să intervină în situații de urgență. Și state care să se gândească la cetățeni. Nu ”state grase”, disprețuite. 

Dar acum au înviat. Zombii politici sunt aici, zombii extremismului în numele ”valorilor vestice”, așa se autotintitulează. Dar când îi iei la bani mărunți nu știu cum să interzică mai mult, cum să bage pumnul în gură mai tare. 

Pe câte liste am fost eu până acum

Ei sunt foarte moraliști. Sunt incapabili să încerce să înțeleagă inamicul pentru a-l combate mai eficient. Dacă am fi cu adevărat moraliști, nu am putea decât roși la câte invazii am susținut și noi în calitate de membru NATO. Aceste invazii au contribuit  la dezechilibre în alte părți ale lumii. Să spui o astfel de chestie de bun simț te pune automat pe liste de ”plătiți de Putin”. Îmi asum riscul, sunt ba pe lista neagră făcută de dreapta, ba pe cea alcătuită de stânga, ba pe cea alcătuită de dacii liberi. 

Recomandări

Despre moartea moldovenească – ce ne spune recensământul din Republica Moldova

Războiul ne amenință pe toți să ne arunce pe liste, indiferent cât ne vom feri. Pregătiți-vă.

Putin le-a dat unora certitudini

Putin le-a oferit ”putiniștilor” de pe la noi confirmarea că trăim într-o lume perfectă. Să fim înțeleși, se pare că tot trebuie să precizez: am scris de-a lungul anilor cearșafuri întregi despre reacționarismul lui Putin. 

Eu cred că nu ”bolșevismul” lui Putin e pericolul, ci vopseaua ultraconservatoare cu care își vopsește militarismul.Cine înțelege asta înțelege și cât de penibil e Putin când spune că s-a pornit să vâneze naziștii de la Kiev. Vorba unei opinii din The Guardian, tocmai antisemitul Putin s-a apucat să denazifice. 

Dar absurdul și cinismul statal al lui Putin, la care suntem azi martori, le oferă unor pretinși democrați din vest ocazia să-și întărească discursul nedemocratic. Putin a fost în toate aceste decenii polul reacțiunii. El e ăla care n-are chef de drepturi pentru minorități, el e ăla care nu s-a omorât nici cu vreun stat social valabil pentru cetățenii săi. 

Pentru că, de fapt, Putin e securistul anticomunist. Președintele Rusiei întruchipează o emblemă pentru fostele state comuniste. Nu mai vrem nici comunist protector, vrem capitalism deșănțat cu un patriarh desupra. 

Recomandări

Constant de inconstanți. Cum s-au sucit cei din PNL, în funcție de propriile interese, în ultimii trei ani

Dar, stai!, fix asta vor și mulți ”luminați” de la noi! Să fie și oleacă capitalism, să fie și ortodoxism, să fim și xenofobi, să avem și ”țară ca afară”  și să punem pumnul în gură oricui critică sistemul ăsta perfect. 

Ce vor putiniștii noștri?

Putiniștii noștri ar vrea capitalism ca în Rusia, lux ca în Vest, taxe ca în Rusia, servicii medicale ca în Franța, oligarhie de tip estic, dar viață socială ca în Spania.

Putinismul vestic și  românesc este în primul rând intolerant. Ei nu au dubii. Și mai ales au poftă de pedepsit gândirea critică. Cum bine spunea antropoplogul Florin Poenaru, ”să încerci să înțelegi nu înseamnă că și susții inamicul”. Astfel de nuanțe sunt inutile pentru putiniști. 

Putinismul românesc nu suportă sindicatele. Nu înțelege că rădăcinile democrației stau în revendicarea de drepturi pentru supraviețuire demnă. Nu suportă revendicările de drepturi pentru diverse minorități. Nu suportă nici revendicările pentru majorități: salariul minim mai mare, taxare cinstită a capitalului etc. Toate sunt pentru majoritatea dintre ei trădarea NATO și a Vestului. 

Să fii exigent cu propriul stat nu înseamnă că încurajezi inamicii

Când am văzut pasul ireversibil, invazia lui Putin, am înțeles ce urmează: gata, s-a terminat, nu mai vorbim nici despre facturi, nici de bani pentru școli, nici pentru spitale, acum toată lumea se apucă să deseneze pe hartă scheme de atac militar. 

Am citit, chiar într-o corespondență Libertatea din Mariupol despre plângerile unui fost soldat al Ucrainei, acum civil. Dmytro Prokopenko se plîngea că a umblat ani de zile cu actele după el, căci nimeni din statul ucrainean nu-i recunoaște dreptul la pensie. Asta e o realitate, nu o pactizare cu inamicul. Dovadă că a și continuat spunând că va lupta.

Orice popor e liber să-și rezolve problemele

Cum mai funcționează putinismul? Putin a folosit pretextul ”denazificării” pentru invazie. Când în Ucraina exista și există pericolul extremei drepte tot timpul după colț, însemna automat că, dacă spui asta, ții cu Putin. Faptul că pericolul ăla există nu înseamnă că țin cu Putin, înseamnă că văd cum trebuie ipocrizia lui Putin. 

Nu voi spune niciodată că brigăzile Azov (cu lideri destul de îmbârligați, de altfel, cu servicii secrete rusești) au fost un pretext corect pentru Putin să invadeze. Orice popor trebuie să-și rezolve singur problemele, inclusiv o problemă precum extrema dreaptă. 

Responsabilitatea NATO

Să înțelegem și responsabilitățile, și riscurile apartenenței la o alianță militară în extindere, precum NATO. Suntem în mai mare siguranța decât ucrainienii, desigur. Au ajuns să fie literele NATO și UE cu adevărat valorizate de refugiați, umplute de înțeles, de oameni disperați. 

Dar asta a presupus și comiterea unor acțiuni reprobabile în alte părți ale lumii. Am declanșat valuri de refugiați. Apoi am urlat că nu vrem refugiați – veneau prea de departe, probabil. 

Putin, în schimb, nu denazifică nimic, a avut grijă să întărească și să susțină toate alunecările spre extrema dreaptă din toată emisfera nordică. 

Putin și dușmanul Lenin

Și mai ales, Putin a vorbit despre, se pare, cel mai mic inamic imaginar al său, Lenin. Cel mai mare inamic nu e nici Biden, sunt Lenin și bolșevismul. Revizionismul lui Putin nu e de data recentă. 

Mulți observatori atenți au subliniat încercarea lui Putin de a reașeza trecutul Rusiei pe niște baze mai mult țariste decât URSS-iste. 

Putin este expresia perfectă a delirului anticomunist. Nu întâmplător mulți anticomuniști de la noi, deși îl urăsc, au vise umede cu filozofia lui: să fim conservatori ortodocși, să uităm rădăcinile din serviciile secrete, să terminăm cu progresismul alienenant european etc.

Ironia istoriei

Lenin a scris articole și a întreținut aceeași idee până la sfârșitul vieții: o autonomie mare pentru republicile sovietice, libertate pentru muncitorii ucrainieni să-și hotărască destinul. A fost inacceptabil pentru Stalin, e inacceptabil și pentru pudelul care se simte unic urmaș, Putin. 

Pentru ca ironia să fie perfectă, acum 8-9 ani, protestatarii din Ucraina care doreau în mod legitim un alt destin pentru țara lor, au dărâmat fix statuia lui Lenin, cel care oferise prima gură de libertate unui popor care a stat secole anexat de diverse puteri. 

(O observație tot istorică. E foarte întâlnită comparația lui Putin cu Hitler. Pe lângă faptul că situațiile sunt complet diferite, e totuși și o chestie de bun simț să nu folosim astfel de comparații când popoarele ucrainean și rus au plătit cel mai scump invazia nazistă; nemernicia unui Putin nu justifică jignirea memoriei unor zeci de milioane de oameni care au făcut ca istoria să arate altfel decât voiau naziștii).

Soljenițîn și Putin

Criticul literar Paul Cernat amintea de o paralelă făcută plastic de Radu Cosașu încă din anii 2000 între Soljenițîn și Putin. Dizidentul și securistul au ajuns pe aceeași linie de înțelegere a lumii – Rusia are o misiune aproape mistică de a elimina tot ce e ”străin” și de a recupera tot ce e ”istoric al lor”. 

Chestiunea mi-a amintit chiar de momentul în care Soljenițîn devenea în anii 70 eroul Vestului, dar intelectualii care intrau într-un dialog mai amănunțit cu el vedeau că discursul era mai antidemocratic decât le era convenabil. 

Asta e, când închizi ochii de dragul miturilor, până la urma minciuna explodează ca o mină antipersonal. 

Întotdeauna o să-l prefer pe Șalamov, Soljenițîn n-a fost decât un ”bine orientat”, a simțit precoce uriașa explozie de naționalism rusesc care avea să urmeze după căderea URSS.

Acest exemplu de lipire a dizidenților anticomuniști de forme de derapaj politic și militar ar trebui să fie încă un indiciu al pericolului renașterii unor forme nedemocratice de ultraconservatorism și în alte țări ex-comuniste. Unii dintre ei nu au visat să dea jos comunismul decât ca să pună ceva autoritar și oribil în loc.

Speranțele Ucrainei

Până nu vedem întregul peisaj vom rămâne niște orbeți triști. Noi, ca exportatori de democrație cu americanii prin Afganistan și Irak nu eram parte dintr-o scenetă tristă? Noi, împreună cu Merkel și Hilary Clinton, încurajând Ucraina să viseze ceva ce știm că nu le vom da vreodată, membrii NATO și UE, astea ce erau? Nu scenete triste?

Protestele ucrainienilor au avut o direcție absolut normală: o viață mai bună, ca-n Vest. Dezamăgirile care au venit apoi nu ne sunt străine, la ei au venit cu o înzecită nesiguranță, una pe care noi nu avem cum s-o înțelegem. Ucrainienii s-au agățat de promisiuni mai curând cinice. Au făcut-o americanii în primul rând, la pachet cu contracte militare gigant, au făcut-o și europenii, că doar era o ocazie bună să mai întărim UE din disperarea unora pe care știam că nu-i puteam primi în club.

Sigur că nu sunt culpe egale. Decizia lui Putin de a invada nu se mai compară cu nimic. E un abuz și atât și trebuie aspru sancționat. 

Avem de meditat însă la cinismul cu care s-au jucat unii lideri vestici cu dorința de mai bine a unui popor. Așa cum putem vedea că o gură mare și iresponsabilă ca a lui Trump nu a provocat ce au provocat think-tank-urile războinice ale democraților, obsedate de afaceri cu armament, și în vremea lui Obama, și în vremea lui Biden.

Ce ne rămâne?

Să condamnăm fără preget invazia Rusiei, războiul declanșat de Putin. Și să nu uităm că principala victimă a războiului e și expresia liberă. E ușor să pui pumnul în gură numindu-i pe adeversari ”putiniști” – acesta abia e un mod de reacție profund putinist. 

Să constatăm încă o dată că au loc episoade din ce în ce mai dese, inevitabile, pe o scenă globală în care apar mai mulți pretendenți la postura de hegemon. Să nu uităm că războiul e un cataclism care nu anulează, doar potențează, problemele mari pe care le aveam deja. Ele își așteaptă o rezolvare democratică.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

Urmărește-ne pe Google News