1 comentariuMai erau doar 10 minute până la sfârșitul finalei Euro 2022. Moment în care Chloe Kelly a făcut gestul care – în sfârșit – a îndreptat și atenția presei sportive din România asupra unei competiții majore de fotbal feminin. Adică și-a dat jos tricoul.
Pentru că, se știe, asta e ce vrea să vadă publicul nostru de fotbal: o femeie în bustieră. Sau nu? „Păi, ce altceva? Fotbal? Nu le-ați văzut domle, cum joacă?”
Chloe Kelly și-a scos tricoul după ce a înscris, în prelungiri, golul prin care Anglia a câștigat finala jucată cu Germania. Chloe Kelly a făcut Anglia campioană europeană la fotbal – lucru pe care băieții care joacă în cea mai bogată ligă europeană nu l-au izbutit până acum. „Football came home”, dar a venit acasă adus de o femeie.
E o revanșă perfectă, având în vedere faptul că, în 1921, Football Association a interzis fotbalul feminin pe stadioanele cluburilor membre. „Fotbalul e nepotrivit femeilor și nu ar trebui să-l încurajăm” a fost justificarea oficială. Iar asta se întâmpla după ce o partidă de fotbal feminin desfășurată pe Goodison Park strânsese 53 000 spectatori în 1920. Cincizeci și trei de mii.
Moment în care am să repet o afirmație mai veche: judecând după diferența actuală de „ethos al muncii” dintre băieții și fetele noastre, România va juca o finală importantă la o competiție fotbalistică întâi prin Naționala ei feminină.
Care Națională feminină? Exact. Despre asta e vorba. Ne place când fetele noastre câștigă, la orice – tenis, handbal, scrimă, tenis de masă – dar nu le-am lăsa pe cele de la fotbal nici măcar să înceapă cu adevărat.
Un fotbal invizibil
Fotbalul feminin e practic invizibil în România. Uite, de pildă am încercat să vad măcar câteva meciuri din Euro 2022, aflând că TVR va televiza competiția. Evident, m-am ciocnit de o nouă formă fără fond: da, TVR va da europeanul feminin. Dar pe TVR 2, și nu-l va da live. Îl va da de la 1 dimineața, înregistrat (oricine își poate lesne închipui care e audiența lui TVR 2 la 1 dimineața). De ce nu îl poate da live? Pentru că la ora meciurilor TVR2 transmite ÎN RELUARE o emisiune cu Ianțu. Deci meciurile trebuie văzute înregistrate din cauza unei emisiuni date în reluare. (Singura excepție a fost finala, dar bănuiesc că asta s-a întâmplat din cauza unei prevederi contractuale cu UEFA)
Bun, deci nu putem să le vedem. Dar poate putem măcar să citim despre ele. Nu, nu putem nici asta. Presa sportivă din România parcă s-a jurat pe copilașii ei să nu scrie nimic, dar nimic, despre Euro 2022.
Știind că obiectivul curent al unei redacții este să facă cât mai multe știri, știruțe și aglomerări-de-300-semne-care-pot-primi-un-titlu, te-ai fi așteptat ca o competiție majoră de fotbal – fie el și feminin – să reprezinte un bun subiect pentru a scrie „conținut” pentru tetrisul feed-ului nesfârșit pe care cititorii scrollează până fac bășici la degete.
Ei bine, nu. Orice fost fundaș al Vasluiului are dreptul să-și spună părerea despre cașcavalul pane (strict adevărat), dar aventurile echipei Spaniei la Euro 2022 vor rămâne învăluite într-un total mister. Nu sunt un subiect. Ar fi un subiect, dar Aitana Bonmati vrea să joace fotbal pe Wembley, nu să se dezbrace pe plajă sau să se căsătorească și să divorțeze de Pique.
Cum apar reprezentate totuși femeile în fotbal
Pentru că, să fim cinstiți și să recunoaștem, femeile au totuși un loc în fotbal – așa cum îl vedem reflectat pe site-urile noastre de sport. Pentru asta însă, trebuie să-și bage ațe-n fund și implanturi în carne. Să-și pună un sutien cu 2 cupe mai mic (sau să nu și-l pună deloc), să fie „prietene” sau neveste de fotbaliști, să ilustreze derby-uri îmbră-dezbrăcate în culorile cluburilor respective, sau să fie Anamaria Prodan. Ea e singura care a primit un wild card, bazat pe tonele de panaramă și „aroganțe” pe care le produce chiar și în timp ce doarme.
Cam miroase a „vestiar de băieți” dinspre presa noastră sportivă, nu c-ar recunoaște cineva asta. Deși e o politică foarte păguboasă.
Presa se plânge de bani din ce în ce mai puțini, de audiențe din ce în ce mai mici, de zer din ce în ce mai puțin, stors dintr-o piatră din ce în ce mai seacă. Și, în același timp, ignoră posibilele moduri în care ar putea face mai mulți bani, sau în care ar putea să-și mai crească audiențele.
Fotbalul feminin, s-a văzut asta deja în țările care și l-au dezvoltat, nu atrage același public cu fotbalul masculin. Există o suprapunere, dar nu e prea mare. E un public mult mai feminin decât cel de Voluntari-Mioveni. Este aproape „jumi-juma”, bărbați-femei. Și e mult mai tânăr – muzică celestă pentru urechile brandurilor.
Deci de ce să ignori o jumătate din publicul tău potențial? De ce să ignori banii mărcilor care ar vrea oricând să se asocieze cu ceva mult mai respirabil decât „Am avut și vom avea mereu…”? De ce să fii păgubos doar pentru că te încăpățânezi să subliniezi că viteza de joc a fetelor e mai mică și că ritmul scade considerabil în ultimul sfert de oră? Deși, dacă ești chiar atât de purist vis a vis de fotbal, atunci nu prea înțeleg cum de te poți uita la Liga noastră masculină.
„Cine vrea să se uite la femei care joacă fotbal?” este refrenul macho care a fost răs-repetat și în Anglia, și în Germania, și în Spania, și în Franța. Deci nu suntem nici primii, nici ultimii patriarhi reacționari din Europa. Din fericire, perseverența și încăpățânarea fetelor și a structurilor lor sportive a fost mare, și au împins, și au împins, până când li s-a alăturat și mass media – care acolo nu ignoră faptul ca jumătate din populație este feminină, și că „să-ți crești penetrarea” este cel mai important lucru, pentru orice fel de brand.
Fotbalul nostru feminin nu are cum să se dezvolte fără ajutorul canalelor media. Nu poate să înceapă să-ți placă dacă nu vezi meciuri. Pe stadion sau la TV. „Pe stadion”, dacă afli din media că se întâmplă. La TV, dacă se televizează. Și nu se poate dezvolta fără „reacție”, fără comentariu, fără reflectare a fenomenului.
De ce ai face-o? Pentru că, în adâncul sufletului tău, dacă ești jurnalist ești și măcar un pic idealist. Fotbalul ăsta încă „mic” ți-ar putea aduce aminte de tinerețea celui „mare”. Când, ca și la ele, acum, pasele nu erau toate „din prima”. Când fundașii nu aveau toți 1,92, când viteza era mai mică și aveai timp să te gândești un pic la următoarea mișcare. Când nu era totul copleșit de mega-bani, mânjit cu intoleranță violentă și sufocat de cultul celebrității.
Dacă l-ai putea refonda pe „cel mare”, cum l-ai face? Și n-ai vrea să începi să faci asta cu „cel mic”? Să-l ajuți nu doar să crească, ci să crească mai sănătos, sau măcar mai puțin toxic decât a crescut celălalt.
În fine. Acum, că a trecut Euro 2022, aștept cu nerăbdare Campionatul Mondial din Qatar 2022. Ca să văd dacă va înscrie cineva, în direct, un gol mai frumos decât cel al Alessiei Russo, din Suedia-Anglia dat înregistrat, la ora 2 dimineața.
foto: EPA