Când Digi 24 și Antena 3 vorbesc la fel, România devine țara lui Chuck Norris. Dacă bagi bani în pulane, e sigur că-ți vor ateriza pe spate

Era regula atribuită lui Cehov, pentru scrierea unei bune bucăți dramatice: dacă pui o pușcă pe perete într-o scenă, ai grijă să o faci să și tragă într-o scenă următoare, altfel e un detaliu inutil, care-ți încarcă povestea. În viața reală, această observație e lege: bagi bani în polițienism?, polițienism o să ai.

Asta se aplică și bugetelor, nu doar scrierii de ficțiune. Dacă investești enorm în militarizarea poliției, în războiul pentru ordine și disciplină, fii sigur că vor veni și momentele “George Floyd” în care poliția va duce tendințe sistemice de segregare și rasism la un sfârșit tragic: omor cu sânge rece, filmat, cu martori, cu un sentiment al impunității care nu ține de patologic, ține de o “misiune” a polițistului.

Această atitudine impasibilă a “misiunii” diabolic-polițienești este cea care a scos lumea în stradă în SUA. Și să mai pui la îndoială motivul absolut justificat al revoltei, abia asta e revoltător.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

În România se întâmplă, și asta pentru că se preia complet necritic o bătălie a mainstreamului american, o bătălie care nu prea e bătălie între CNN și FoxNews, de exemplu.

Cei doi mari adversari au umflat încă de luni o prostie, aceea a antifasciștilor care ar fi teroriști. Există un reflex din a interpreta rapid orice jaf, orice escaladare a violenței protestatare într-o cheie absolut infantilă: împărțirea protestatarilor în “buni” și “răi”, în bine-crescuți și prost-crescuți.

Fox n-are scrupule, dar CNN este prins în penibil absolut: pe de o parte, Trump trebuie criticat, de cealaltă parte, le e frică să nu dea prea mult credit protestatarilor, pentru că se va ajunge inevitabil și la rolul CNN-ului de a juca în favoarea unui sistem oligarhic nedrept social.

Micile ecrane care fac din victime jefuitori

Așa că 10 minute îl plângem pe Floyd, alte 10 minute îi discredităm pe cei care au ieșit în stradă, doar pentru că au spart magazine. 

Insistența pe spartul magazinelor e ridicolă, dar e profund propagandistică, pro-polițienească. Are rolul de a schimba victimele care ocupă ecranul: afro-americanii omorâți de poliție devin încet-încet jefuitorii de pe toate ecranele.

The Onion, revista satirică americană, are cea mai corectă perspectivă asupra situației. În legătură cu magazinele sparte, a dat cel mai bun banc: protestatarii, criticați că nu au format un fond de investiții, ca să fure civilizat. Mult mai bine decât CNN & Comp.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

O tuse în America duce la pneumonie în România. Iar la noi problema e “expertiza”. La noi se știa că sunt rușii sau chinezii în spate încă înainte să-i treacă lui Trump prin cap o conspirație.

Există o armată de experți români, amestec de expertiză militară, de servicii secrete, geopolitice și filozofarde, care dorm în paturi imaginare de campanie cu o poză mare a lui Trump pe perete, dar se masturbează cu gândul la Putin.

Deși stau cu democrația în gură toată ziua, visul e unul de control total, inclusiv al media, un vis putinist de înghițire completă a oricărei forme de opoziție. Tot ce e opoziție e “terorism”. Ei sunt ăia care te acuză, îndată ce critici o problemă americană sau europeană, că faci jocuri chinezești sau rusești. Ei sunt ăia care, cum se întâmplă un război, un conflict, sar și spun: trebuie atacat Iran în numele democrației, trebuie atacată China în numele democrației. Nici cei mai fanatici redneckși americani nu mai pun botul la așa ceva. La noi funcționează. Doar două exemple de decalaj prin obediență:

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

1. La noi încă nu s-a recunoscut public că am mers aiurea în Irak să vânăm arme de distrugere în masă care nu existau, în SUA e un loc comun că s-a greșit.
2. La noi nu se recunoaște că am avut închisori secrete CIA unde au fost torturați prizonieri – în SUA s-a scris negru pe alb că s-a întâmplat.

Cum prezintă televiziunile noastre ce se petrece în SUA

Ei, experții cu freza lui Trump și zâmbetul lui Putin, s-au activat și la protestele generate de omorârea lui George Floyd, afro-americanul sufocat de polițiști impasibili. Pentru tot românul expert pare să fie clar, există o conspirație socialistă sau de radicali de stânga, neomarxiști și ce-or mai fi, care vor să confiște SUA, să ne slăbească jandarmul mondial al democrației.

Așa că, dacă în SUA sau Europa ai avut valuri de indignare când Trump a acuzat de terorism organizațiile antifasciste, în presa televizată românească a fost clar: Trump are dreptate. Cum bine zicea cineva, păi, atunci să băgăm la pușcărie rapid toți militarii supraviețuitori din al Doilea Război Mondial, că și ăia erau antifasciști, de aia au luptat, să radă regimurile fasciste din Europa.

Cornel West, unul din liderii importanți ai comunității afro-americane, a avut un răspuns simplu la chestiunea cu antifasciștii: “în Charlottesville (unde neonaziștii au atacat progresiștii aflați în marș, acum 3 ani), antifasciștii mi-au salvat viața”.

Pentru că rolul lor devine unul foarte important în condițiile în care între neonaziști și poliție intervin complicități îngrozitoare. Ești violentat sistemic, neonaziștii prind și ei curaj, că văd că au aceeași direcție cu lideri politici importanți și cu aparatul polițienesc, și atunci cum te aperi? Cu flori? Cu cântece? Sau te organizezi?

A, că situația e complexă, că e o regulă în mai toate statele vestice cu tradiție protestatară, chiar și la noi, mai nou, să infiltrezi cu “acoperiți” toate aceste organizații și să controlezi protestul deviindu-l în direcții violente, sigur, e și partea asta.

Dar de aici la a pune semnul egal între antifasciști și rasiști este o distanță inacceptabilă. 

Știu, la noi ecuația “antifasciștii sunt ca fasciștii” e perfect valabilă, promovată de intelectuali mai ales, care vor să-și justifice în mod absurd anticomunismul defazat, dar ea e de un absurd politic revoltător.

Când Digi 24 și Antena 3 vorbesc la fel, e grav

În orice caz, rețineți o axiomă de consumat media la noi: când Digi24 și Antena 3 vorbesc la fel, când sunt de acord, atunci țineți-vă bine, că e grav. Noi suntem Chuck Norris-ul Europei, mai americani decât americanii. Suntem săraci de bubuim, dar cheltuim pe armată și poliție ca nebunii. Experții noștri sunt speriați de protestul justificat antirasist, fie el și cu turnuri violente.

Poți să fii speriat de violențe, dar nu poți să spui că aceste violențe sunt echivalente cu cele împotriva afro-americanilor (nu are rost să amintim câte mii de cazuri de linșaj polițienesc au avut loc în ultimele decenii).

Nu ai voie să spui, cum am auzit un expert de la Academia Română (Dan Dungaciu), cum că, dom‘le, “e rasism în ambele tabere”.

Și noi avem o situație precum cea cu arma cehoviană, când bagi atâția bani în forme militarizate de supraveghere și control este imposibil să nu iei bătaie la un moment dat (bătaie, în cel mai bun caz).

Evident, dacă ești rom, îți iei amenzi și mai multă bătaie, că doar avem și noi schemele rasiste bine împlântate în sistem și bine puse sub preș – situația e mult diferită de SUA, însă efectele au trăsături comune.

Iar antifasciști sau stângiști mai hotărâți, care să organizeze fronturi de rezistență, nu prea avem, s-au surpat de la atâta anticomunism de paradă. 

Primarul din Baia Mare a alergat oamenii cu poliția

Doar nu mai departe de acum câteva zile, în aplauzele unei bune părți din presă, primarul Cherecheș făcea demonstrații fasciste în toată regula, cu poliția urmărind “asistați social” pentru a-i duce cu forța la muncă.

Asta ar trebui să ne pună pe gânduri, despre ce poate face un prințișor local dacă îi lași pe mână forțe polițienești și bani să-și pună ideile în aplicare. Descentralizarea mult lăudată duce la astfel de efecte secundare, fiecare cu ideea lui de adunat voturi în câte un oraș. Și ce idee e mai bună decât să bați cerșetori: toți te aplaudă și tu îți poți vedea liniștit în continuare de ale tale.

Poliția, ca business de prevenție

Dintre cele mai bune materiale despre protestele din SUA ar fi cel al lui Matt Taibbi, unde vorbește despre un anumit tip de privatizare a poliției și a închisorilor. Totul în numele prevenției, cu rădăcini și în Războiul contra drogurilor din anii 80, și în numele unei viziuni “manageriale” polițienești.

Se cheltuie enorm pe poliție comparativ cu anii 70-80.

Se laudă cu cifrele de scădere a infracțiunilor, însă ele sunt și efecte statistice ale unor politici publice coordonate (în California, de exemplu, dacă jaful implică o daună mai mică de 1.000 de dolari, poliția nici nu se uită la tine).

Poliția e un fel de curățătorie socială înainte de a-ți face o investiție imobiliară cum trebuie, poliția practică rasism preventiv, izolarea “elementelor disturbatoare”. Iar statului îi convine să cheltuiască mai puțin pe bunăstarea cetățenilor și mai mult pe poliție.

• În secolul XX, media de încarcerați a fost de 110 la 100.000 de locuitori.
• În secolul XXI avem o medie de pușcăriași de peste 600 la 100.000!

“Rasism sistemic”, pe înțelesul tuturor

Cifrele nu mai au nimic de-a face cu o țară democratică. Iar aceste cifre reci ascund și toate prejudecățile rasiale, închisoarea grea pentru traficul de droguri fiind o formă de control, recunoscută de toată lumea, a unor poli ai sărăciei unde practic vânzarea de droguri rămânea singura formă de supraviețuire – afro-americani, mai ales.

Statul te împinge în margine și, dacă nu ești cuminte în colțul tău, te închide – experiment social care e ceea ce numesc mulți “rasism sistemic”.

Sigur că și criza COVID a adus plusul ei de violență. Taibbi spune că în New York, 80% din amenzi și intervenții pentru încălcări ale “distanțării sociale” au fost anti-hispanici și anti-afro-americani. Și toată lumea aprobă pentru că e cumva “firesc” că aceia sunt “nedisciplinații”, sunt oamenii cu “problemele”.

E însă o comoditate a poliției să satisfacă populist și afacerist așteptările mai-marilor săi: amendează sărăcanii, că ei nu au replică. Așa a fost și la noi, păstrând proporțiile. Romii, cartierele sărace în general, exceptând cazuri de provocare flagrantă, au fost date insistent la televizor, poliția a fost pe mână cu presa în prezentarea țapilor ispășitor. Între timp se furau bani din contracte publice, evident. 

Baștanii (vezi Negoiță sau Orban) și-au dat amendă singuri așa, că au fost prinși în fotografii. Aș vrea o statistică a poliției cu amenzile, în funcție de venituri, de etnii, să vedem și noi cum le funcționează creierul organizațional.

State precum New York cheltuiesc mai mult pe poliție decât pe departamente-cheie precum sănătate sau educație la un loc. Asta e tendința care se manifestă și la noi și care, pe termen lung, duce la noi forme de segregare și violență. Efectul Cehov.

Prostia geopolitică

Situația prostească geopolitică în care ne aflăm ar suna cam așa: SUA își văd zgâriat serios statutul de putere absolută a lumii. Iar astfel de revolte (și mai ales reacția la ele, cu Trump chemând armata în sprijin) nu fac decât să confirme disfuncții interne grave. Nu e decât un episod în reașezarea forțelor globale.

În această schemă incertă, România, prin tot soiul de experți cu opinii rudimentare și lideri care nu știu decât să repete că ei ascultă întocmai SUA, nu face decât să se pună sub amenințarea de sufocare în penibil și nesiguranță. Când polii puterii se reașază, înțelept e să știi să vorbești cu toată lumea, o știe oricine.

Cine plânge de mila lui Trump

În Europa au fost peste tot manifestații împotriva polițistului criminal care l-a ucis pe Floyd. Au fost lideri critici europeni, și foarte bine că au fost. La noi se plânge de mila lui Trump sau se imaginează “pericole de extremă stânga”.

Cine plânge de mila lui Trump să mai privească o dată cât de penibil a fost polul democrat care, de frica lui Bernie Sanders, candidatul social democrat pentru rolul de contracandidat al lui Trump, l-au pus contracandidat până la urmă, trăgând toate sforile miliardare de care aveau nevoie, pe Joe Biden. 

Trump vs Biden e o glumă sinistră pentru care democrații se fac acum vinovați. Trump e favorit în alegeri ca și acum o lună. Aceste proteste pot foarte bine conserva stauts quo-ul prin polarizare extremă, polarizare care îl ajută pe Trump. Iar lupta antirasism e deja transformată de media mainstream în “lupta pentru siguranță” împotirva hoților care fug cu Nike prin vitrina spartă.

Ceva ar trebui să se întâmple și pe aici. Să lăsăm proamericanismul de peșteră, să ne vedem problemele noastre grave, să nu repetăm greșeala de a investi mai mult în polițienism decât în tinerii noștri fără posibilități. Nimeni nu-ți zice să renunți la parteneriate strategice. Dar ele sunt “strategice”, nu sunt contracte de prostie publică asumată.

Nu te obligă să bagi toată ziua conspirații anti 5G doar pentru că așa ai înțeles tu, că, dacă-s chinezi, nu e bine. Un pas timid ar fi să redescoperim o formă ceva mai temperată, mai europeană de ne analiza poziția în lume.

Ce se întâmplă acum în SUA e ultimul semnal că trebuie să ne punem creierii la contribuție. 

Iar pentru asta trebuie să avem inteligența de a depăși bătăliile publice de gâgă, palide reproduceri are bătăliilor propagandistice SUA-China, SUA-Rusia, SUA-UE. 

Pentru asta, totul trebuie să te schimbe, de la fake-expertiza isterică de la televizor, la politica externă românească. 

Urmărește-ne pe Google News