Comentează“O Românie sub spectrul lui Hristos”, asta vor liderii AUR, care se prezintă drept un partener de nădejde al Bisericii Ortodoxe în Parlament.
Sunt dușmanii naturali ai “corectitudinii politice”, născuți dintr-o spumă de idei revanșarde, cu o puternică încărcătură afectivă în care pun de-a valma autoritatea religiei cu cea a statului și cu un potențial evident subestimat de destabilizare.
Liderii AUR nu au apărut acum pe scena politică, ci, în diverse alte formule, au încercat ani la rând să promoveze noul naționalism, așa cum îl numesc ei, sau acest tip de conservatorism religios pe care astăzi îl afișează.
Misiunea? “Construirea unei rezistențe creștine la cel mai înalt nivel politic”, după cum o descrie copreședintele AUR, Claudiu Târziu.
Deviza? “Dreptate pentru România!”
Simbolul? Sf. Mucenic Gheorghe, zdrobind balaurul.
Cine nu e ca mine se schimbă sau dispare
Cine se iluzionează că AUR ar fi un partid de drept-credincioși pacifiști se înșală – retorica lor este una vindicativă, este rodul fermentării unor frustrări vechi ale celor care se văd lăsați în urmă de evoluția societății.
În tradiția nobilă a Sfinților Părinți, arhanghelii patronează spiritele popoarelor, nu aleargă statele ca să le facă să arate cum vor epigonii lor de astăzi.
Pretinzând că luptă împotriva unei dictaturi a corectitudinii politice, sub stindardul apărării familiei tradiționale de invazia homosexualilor, nu fac altceva decât să își conserve părerile retrograde și discriminatorii despre toate categoriile care nu le slujesc imaginea de bărbați dârji, apărători de neam și țară.
Definiția fanatismului nu e cea a mișcării conservatoare, ea se exprimă mult mai simplu: dacă nu ești ca mine, te vei schimba sau vei dispărea.
Numai să le discuți privilegiile e un act de lezmaiestate
Parteneriatul cu BOR este natural, fiindcă, într-o lume în care discriminarea ar fi, cu adevărat, abolită, o organizație ca Biserica Ortodoxă Română ar avea mari probleme în a convinge statul român că merită să își păstreze privilegiile.
În acleași timp, unii dintre înalții prelați separă oamenii în buni și răi, uneori în funcție de criterii complet arbitrare precum apartenența la o altă religie decât cea corectă.
Despre această miză a BOR în așa-zisa luptă împotriva corectitudinii politice vorbea, nu demult, președintele Senatului AUR, în dialog cu Vasile Bănescu, la emisiunea Falsificarea omului prin ideologie:
“Desigur, mai întâi Biserica ar fi lipsită de toate subvenționările de care se bucură organizațiile de interes public pentru a susține acțiuni de caritate sau alte activități proprii. Pe urmă, va pierde scutirile de taxe pe care le are ca orice organizație de interes public. Apoi vor urma amenzile, măsurile opresive care vor merge până la închiderea persoanelor care se opun legii anti-discriminare.”
X este pentru creștinism ceea ce sunt extremiștii islamici pentru Islam. Cine e X?
Cu alte cuvinte, Lavric admitea, de unul singur, exagerând cu viziuni apocaliptice despre temniță pentru cei care discriminează, că BOR ar avea o mare problemă în a-și păstra scutirile de taxe și impozite și, în general, beneficiile plătite din bani publici dacă, Doamne ferește, România ar înăspri sancțiunile la adresa celor care discriminează.
Mai spune Lavric, în aceeași emisiune: “Noi, creștini fiind, avem doi dușmani: corecții politic și extremiștii islamici”.
Dacă e să discutăm despre extremiști islamici, există o replică formidabilă a lui Aaron Sorkin: ”Ku Klux Klan este pentru creștinism ceea ce este extremismul islamist pentru Islam”. Să sperăm că nu vom ajunge să spunem la fel despre AUR.
Scopul declarat al AUR este aducerea acestui fundamentalism ortodox la rang de politică de stat, de parcă, prin asta, nesiguranțele și deziluziile oamenilor de rând cu privire la clasa politică ar putea fi acoperite și mângâiate de dulci trăiri mistice.
Pericolul unei polarizări și mai mari
Mesia al lor este Călin Georgescu, un personaj care, în cartea sa, Cumpăna României, nu pare speriat de cuvinte prea mari: “Eu pot, doar, construi un regim de demnitate națională care să salveze Neamul Românesc”. “Doar” atât susține despre el Georgescu, iar liderii AUR, care l-au propus drept premier, au în retorica lor aceleași iluzii despre misiunea de salvare a țării în care s-au angrenat.
Cât anume s-a implicat BOR în campania celor de la AUR nu putem ști, dar partidul a început deja să spună că Biserica “prin fiii ei, are nu un partener pe scena politică a țării, ci o adevărată reprezentare politică”.
Marele pericol reprezentat de partidul nou intrat în Parlament nu este, cel puțin deocamdată, instaurarea vreunui regim creștin, conservator în țară, cât este risipirea electoratului în discuții sterile, despre dușmani precum antenele 5G, măștile de protecție și, așa cum s-a întâmplat în trecut, apărarea familiei tradiționale, care polarizează și mai mult societatea.
Dacă celelalte partide ne-au împărțit, de-a lungul timpului, în oameni de dreapta sau de stânga, în eurosceptici sau proeuropeni, în progresiști sau tradiționaliști, AUR ne va împărți, nici mai mult, nici mai puțin, în buni și răi, la fel ca un dictator de vârstă preșcolară.