O jurnalistă de la Libertatea a sunat la SRI, acum ceva vreme, ca să întrebe dacă există o statistică a bărbaților ucraineni intrați în România. Numărul lor e interesant din mai multe perspective. Inclusiv pentru că poate fi un indicator-precursor al corupției de la frontierele noastre. Cum bărbații ucraineni în putere nu au voie să părăsească țara aflată în război, prezența unui număr semnificativ în România poate fi corelat cu o problemă la graniță.

Discuția reporterei cu purtătorul de cuvânt al SRI, Ovidiu Marincea, a fost una explicativă. Fostul ziarist, acum angajatul Serviciului, a încercat să spună cum se derulează lucrurile în aceste situații și de ce SRI nu are atribuții legale. El și-a exprimat surprinderea că Poliția de Frontieră ne-a transmis că nu are statistica pe sexe a refugiaților, ci doar împărțirea pe categoria de vârstă majori – minori. 

Colega noastră a greșit și a folosit din discuția neoficială citate din Marincea, pe care le-am publicat. Cu mare experiență, integră și adversara exagerărilor, ziarista a comis o eroare pentru că a interpretat eronat natura discuției, nu pentru că a vrut să obțină ceva incorect. 

Ne cerem scuze. De ce acum? Pentru că acum am verificat dialogul dintre cei doi. SRI are dreptate, noi suntem cei care n-am respectat regulile. Vorbele purtătorului de cuvânt Ovidiu Marincea erau explicații, lămuriri, nu declarații. Eroarea fără intenție, din viteză și sub presiunea termenului de predare, e tot eroare.

Dar mai e un motiv pentru care facem astăzi public acest episod. SRI se găsește într-o binemeritată furtună a criticilor. A inițiat o serie de legi ale siguranței pline de prevederi nedemocratice, cazone, contrare spiritului Constituției. Proiectele au fost publicate de G4Media. 

Imediat au apărut și opinii potrivit cărora, de fapt, SRI a lansat un balon de încercare. A „scăpat” în presă cerințe maximale ca să obțină, în final, ceva mai puțin. George Simion, liderul AUR, s-a și răzbunat pe G4Media, lăsând să se înțeleagă că totul poate fi un test al unui site „apropiat de serviciile secrete”.

De ce ar fi dezvăluit însă SRI, din propria inițiativă, o gândire pe alocuri înspăimântătoare? Ce logică e aceea de a arăta că „suntem Bau Bau” ca să te mulțumești, mai apoi, cu a fi doar un rău de dimensiuni medii? Nu prea se leagă.

G4Media a reușit o lovitură de presă. Dacă intrăm în camera cu oglinzi și fum, pierdem esența. Iar esența este că societatea îi datorează Serviciului Român de Informații nu frică, ci un singur lucru: monitorizare, rezistență la tendința SRI de a căpăta prea multă putere și crearea unui control parlamentar real, nu unul în genunchi, ca acum. 

Doar așa, dacă se va simți el însuși contrat și verificat de cei în folosul cărora lucrează, SRI poate progresa.

Când noi greșim, da, recunoaștem. Dar marea greșeală ar fi tocmai aceea de a renunța la speranța că, prin controlul real al serviciilor secrete, vom crea obișnuința să privim activitatea SRI ca pe un bun public. 

Foto: Agerpres

 
 

Urmărește-ne pe Google News