Klaus Iohannis şi-a petrecut ultimii cinci ani clădindu-şi o identitate de luptător împotriva PSD. România „normală” de care vorbeşte este una în care lucrurile nu se întâmplă după un model PSD. Aşa că, în faţa oricărui alt candidat care nu este PSD sau asociat PSD, Klaus Iohannis are o problemă.
Aşa a câştigat şi în 2014.
„Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”, spunea candidatul Klaus Iohannis în 2014, explicând de ce nu a răspuns atacurilor lui Victor Ponta la adresa părinţilor săi.
Replica a fost foarte bună şi comprima esenţa campaniei sale de atunci. Începând cu 2014, s-a poziţionat clar ca fiind împotriva stilului PSD. Iohannis nu a fost, apoi, pe rând, Victor Ponta, nu a fost Liviu Dragnea şi nu a fost Viorica Dăncilă.
Problema este că, la finalul acestor 5 ani, Klaus Iohannis nu a fost atât de multe lucruri încât nu a mai apucat să fie ceva. Să se definească în vreun fel semnificativ ca altceva decât un preşedinte care poate oferi o alternativă la modelul PSD.
Şi, atât timp cât oferta este ”PSD versus non-PSD”, Klaus Iohannis stă bine. Lucrurile se complică însă dacă Iohannis ar rămâne fără adversar, cum ar fi dacă Dan Barna ar intra în turul doi.
Într-o luptă cu Dăncilă, „România normală” pe care o promite Iohannis are sens, în antiteză cu „anormalitatea” pe care a acuzat-o în ultimii ani la guvernarea social-democrată.
Împotriva unui candidat precum Dan Barna, Iohannis trebuie să şi convingă că propune un model mai bun. Că e bun nu mai e atât de evident pentru electoratul său cum ar fi într-o luptă cu PSD.
Orice confruntare directă Barna-Iohannis ar fi crescut şansele ca ambii să prindă turul doi, ceea ce ar fi făcut munca lui Iohannis mult mai grea. Este un stil foarte cinic (dar eficient şi corect strategic pentru el) de a-şi maximiza şansele la victorie.
Iohannis poate sta însă liniştit. Nici Dan Barna nu a avut vreun interes să se lupte cu preşedintele în funcţie, pentru că şi pentru el Viorica Dăncilă era cea mai bună şansă de a prinde turul doi.
Unul încearcă să o tragă în turul doi, unul să o depăşească. Iar toată această luptă este în culise, mai mult prin absenţa unor confruntări, decât prin acestea.
Ca în orice sport, dacă strategia ta nu este să câştigi, ci să piardă altul, va fi un meci urât, care va îndepărta spectatorii.
Cu aşa strategie, nu ar fi o surpriză ca preşedintele Klaus Iohannis să meargă duminică la urne şi să o voteze pe Viorica Dăncilă. Candidatului Klaus Iohannis i-ar prinde bine.