Când te naști în iesle, șansele să mori crucificat sunt mari sau scurtă istorie a sărăciei

Cum creștinismul s-a dizolvat de ceva vreme, iar sensul lui a deraiat total de sărbători, e bine să ne reamintim de anumite sensuri uitate. Crăciunul actual nu mai are nimic cu sensul lui prim, ci cu sensul unui Santa Claus comercial pe invers – un soi de perversiune a sensului prim.

Povestea

Când eram mic nu prea înțelegeam treaba asta cu nașterea Fiului lui Dumnezeu în grajdul de vite. Staulul acesta este – banalul grajd de vite. Cine a văzut pricepe. Grajdul, pentru cei mai tineri, e locul în care locuiesc vitele – animalele mari ale țăranilor, nu pisicile, papagalii şi cățeii de companie.

Iar ieslea este de fapt – jgheabul în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). În sud îi ziceam – uluc – locul de adăpat vitele sau de pus fân pentru hrana lor.

O mică divagație: în copilăria sovietică la grădiniță i se spunea popular iasle – merg la iasle. Iasle este forma rusă a cuvântului iesle.

De ce amărâtul acesta de copil s-a născut în coteț, în grajd? Pentru a împlini proorociile? Nu chiar. Proorociile nu sunt chestiuni descriptive, ci semantice: sunt legate de sens.

Dacă-mi amintesc din lecturile din copilărie a școlii duminicale, Luca spune că atunci când a sosit timpul nașterii, Maria, mama lui, „L-a înfășat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei”. Era loc, dar nu pentru ei. De ce?

Recomandări

Politica în vremurile când aveau drept de vot doar românii alfabetizați. Cum încerca PSD-ul de la 1914 să-și mobilizeze alegătorii din Banat

Se vehiculează teoria refugiaților. Nu, nu erau refugiați – cu toate că asta trebuie să ne spună ceva.

Practic cei doi părinți – Maria şi Iosif – nu pot găsi loc la hotel sau alt loc „de poposire”. Unii justifică această situație din cauza recensământului care avea loc atunci: Cezarul făcea recensământul Imperiului şi ei mergeau să se recenzeze. Pe drum a intervenit nașterea. Criza locuinței e legată de recensământ. E posibil punctual.

Dar lucrurile sunt ceva mai complicate dacă citim întregul text.

Pavel – inventatorul creștinismului primar – explică în mai multe momente acest mecanism care are la bază două elemente esențiale pentru noua ordine teologico-politică: echitatea şi solidaritatea. Dar la o scară cosmică. Asta sună horor în noua ordine socială.

„Măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni undeva pe la capitolul 2).

Trebuie să explic? Ştim că politica este o teologie laicizată. Nu caritate, nu milă, nu anumite proceduri individuale – e vorba despre altceva: principii universale de viaţă, politice. 

Recomandări

„Mâna nevăzută a lui Dumnezeu” și votul irațional. De ce „suveranismul” agravează problemele pe care pretinde că le rezolvă

Tot el va fi cel care instituie principiul universalismului politic care exclude orice poziţie de putere legată de religie, etnie, gen, clasă, rasă: „Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una..”. Nişte anarhişti – azi ar fi arestaţi pe loc ca terorişti.

Revenim la tema anunțată. Pe o limbă mai actuală pentru cei cu pretenţii şcolite putem citi ce spunea un prieten de-al meu recent.

Povestea e aşa pentru cei educaţi în anii 90 cu capitalism pe pâine:

Tinerețea multor oameni a venit în epoca life coachingului de la birou, care susțineau că fiecare dintre noi primește exact ceea ce merită: bogat înseamnă inteligent și muncitor – sărac înseamnă prost și leneș. Eroul acestei filosofii este un egocentric, cinic căruia nu-i pasă decât de propria oglindă. Succesul său este un produs al „individualismului” și al „talentului” său, ale cărui eufemisme ascund o disponibilitate de a o călca pe propria mamă, dacă asta îl ajută să zboare în nori deasupra săracilor, care sunt așa pentru că asta merită.

În acest flux narativ, statutul material devine măsura calității unei persoane. În același flux, se pierde faptul că fiecare dintre noi nu este doar creatorul propriului destin, ci și un produs al lumii din jurul său.

Recomandări

Povestea lui Sebastian Stan, actorul român premiat cu Globul de Aur 2025. A spus „România, te iubesc” pe scenă

Două lucruri: unu.

Fiecare persoană are atribute individuale. Unele sunt date de naștere (de exemplu, sexul sau culoarea pielii), altele sunt dobândite de-a lungul vieții (atitudini, viziune despre viaţă, aptitudini, preferințe), altele depind de poziția în societate (accesul la o educație mai bună, cariere, relații). Toate aceste atribute afectează, într-un fel sau altul, caracterul și comportamentul unei persoane, dorințele și oportunitățile sale.

Fiecare persoană trăiește în circumstanțe materiale specifice: unul locuiește în propria casă, altul într-un apartament, altul sub un pod; podul poate fi în Los Angelesul fierbinte, în timp ce apartamentul se află în frigurosul Verkhoiansk; casa poate fi din paie, în timp ce alta poate fi din cărămizi; unul este tratat de un doctor excelent, în timp ce altul nu are o farmacie în apropiere; unul ia masa într-un restaurant, în timp ce altul ia masa într-o groapă de gunoi etc.

Ca și în cazul atributelor individuale, unele circumstanțe materiale sunt moștenite la naștere (de exemplu, bunăstarea părinților, țara de reședință și structura politică a acesteia), altele sunt dobândite pe parcursul vieții (realizările personale), dar ambele sunt derivate din relațiile sociale și procesele istorice.

Circumstanțele materiale influențează atributele individuale, iar atributele individuale influențează circumstanțele materiale. La analiza ambelor, trebuie să se țină seama de această interrelaționare.

Viteza celui mai remarcabil alergător depinde nu numai de fiziologia sa și de sârguința în antrenament, ci și de calitatea pantofilor pe care îi poartă în picioare și de tipul de natură în care aleargă. Acest lucru nu înseamnă că munca şi pregătirea alergătorului este irelevantă. Aceasta înseamnă că nimeni nu există în afara lumii din jurul său.

Poți avea toate calitățile necesare pentru a fi fizician, dar dacă în locul în care trăiești este război sau dacă nu ai infrastructura necesară și nu ai mijloacele de a schimba geografia, ai mai puține șanse decât cineva care face același lucru în circumstanțe materiale mai favorabile. Mai mult decât atât – posibilitatea de a dobândi atributele individuale necesare pentru a deveni fizician depinde de detaliile circumstanțelor tale materiale.

Şi doi.

Înțelegerea relației dintre atributele individuale și circumstanțele materiale este importantă, nu pentru a confunda responsabilitatea, pentru a lăsa mâinile în jos și a accepta soarta ca pe o sentință a factorilor externi și interni, ci pentru a identifica ce factori sunt importanți din punct de vedere economic pentru bunăstarea și prosperitatea ta.

După ce le-ai identificat, vei ști ce necesită atenție, până când, în cele din urmă, vei discerne, în relația dintre atributele individuale și circumstanțele materiale, mecanismele sociale specifice prin care unii oameni vin pe lume pregătiți pentru ea, alții trebuie să lupte pentru ea, iar alții se scufundă înainte ca lupta să înceapă.

Acest lucru este important nu pentru exclamațiile morale conform cărora lumea este nedreaptă și condusă de gunoaie, ci pentru participarea civică conștientă în societate și pentru lupta orientată spre democratizarea acesteia.

Pace și gânduri bune în Noul An.

Foto: Eli Driu

Urmărește-ne pe Google News