6 comentariiBăsescu și-a axat influența pe răfuiala cu oligarhii locali și pe construirea unei sfere de influență noi, cu un nou tip de afaceriști speculanți, în general din învârteli cu terenuri și retrocedări. Iohannis s-a axat pe o protecție discretă și complet netransparentă a unor afaceri aproape imposibil de investigat. Zonele de investiție din apărare sunt cel mai greu de pătruns pentru presă, pentru că te lovești continuu de „siguranța națională” și „parteneriatele strategice”. Dar nu numai. Practic, cine joacă un golf, un tenis, un tabinet cu Iohannis pare că va avea în mod reflex beneficii.
Iohannis e președintele lobby. Unde apare răsar și contractele sau funcțiile, nici nu trebuie să spună nimic. Încă nu s-a făcut o hartă completă a stilului provincial în care și-a mutat oameni de încredere din Sibiu la „centru”. Ai zice că nu e stilul frust, Băsescu. Dar e mai eficient și productiv să stai pe lângă Iohannis decât, pe vremuri, pe lângă Băsescu. Dacă ești prieten cu Iohannis, astrele se așază, carierele se aliniază, fie că ești din zona militară sau politică. E adevărat că rezultatele sunt dezastruoase, promovarea fraților Muraru, unul ambasador în SUA, altul cu o funcție prin PNL, este un moment ridicol-catastrofic în istoria resurselor umane.
În zona business și a bănuților picați din cer, Iohannis are o lungă istorie. Electoratul său, ziariștii de dreapta, toți au tăcut chitic în fața unor pete dubioase din biografia de comerciant a președintelui.
Același electorat ar fi luat foc dacă ar fi văzut aceleași infatuări și privilegii obținute din poziții publice la un pesedist. Ce ar fi zis un om de bine, europenizat și civilizat dacă Dragnea sau Ciolacu umbla cu BMW-uri date de un prieten în timp ce avea și funcție de primar? Iohannis a făcut asta ani de zile, s-a plimbat cu limuzine de gansta-rapper prin Sibiul cel cultural și prin piețele cele închise circulației. El era excepția din BMW. Spiritele fine nu s-au lăsat doborâte de acest tip de profit nesimțit, pe față, din propria funcție.
Afacerea BMW
Într-un articol publicat de G4Media, sindicatul Europol din poliție a acuzat interferențe între zona prezidențială și un contract spectaculos câștigat de BMW cu Poliția Română. Singurul amănunt prezentat drept dovadă de sindicaliști e o potriveală suspectă între cerințele din caietul de sarcini și BMW-urile livrate de prietenul președintelui, Michael Schmidt, prin firma Bavaria SRL.
Michael Schmidt e unul dintre acei prieteni care apar recurent în biografia lui Iohannis. El îi dădea mașinile de lux și când era primar în Sibiu. El apare și în tot felul de momente-cheie, de vacanță sau ceremonioase. El îi închiriază un apartament când are nevoie. Această apropiere a fost însoțită natural de contracte de 150 de milioane de euro între firmele lui Schmidt și instituții ale statului.
Reacția Poliției Române e violentă antisindicat, oamenii conducerii poliției au umplut presa de declarații despre corectitudinea și justificarea achiziției. Ideea de bază rămâne una de baltă: dacă interlopii au BMW, ne luarăm și noi BMW. Urmează Lamborghini, Ferrari, în funcție de ce mode auto mai bântuie mafiile din România. Argumentul e ridicol. Poți bloca un drum și cu două Dustere, nu-ți trebuie fix mașină ca a infractorului.
Când începe marea tăvăleală?
România are un stil rudimentar de a-și trata liderii care dețin la un moment dat prea multă putere. După ce primesc cecuri în alb timp de ani de zile, dintr-odată are loc trezirea. Această deșteptare e dată în mod oportunist de instituțiile statului de drept. Băsescu a fost bine șifonat pe final de mandat, Dragnea și Năstase au ajuns în pușcărie după ce au fost învinși politic și putem continua cu exemplele. Asta nu arată decât că statul de drept e deficitar, nu că funcționează. Funcționează, dar doar oportunist politic.
Vom asista la un astfel de linșaj și în cazul lui Iohannis? Vom avea pe final de mandat astfel de revelații în care tot ce li se părea „normal” fanilor săi și tot ce fusese ignorat de procurori, servicii etc. dintr-odată să-i explodeze în față?
Pe Iohannis nu-l mai suportă nimeni. Instituții media care îi dădeau cecuri în alb până acum câteva luni au început să-l atace câte un pic. Acest reflex semioportunist e de zece ori mai intens în instituții precum SRI, DNA, el se manifestă fără tăgadă de fiecare dată când un lider puternic se apropie de final de mandat.
Însă Iohannis are o strategie diferită. În al doilea mandat, încă de la începutul lui, a început o campanie de cucerire a unei funcții NATO. Și-a pus toți țuțării să execute „analize” în care arătau avantajele pentru NATO pe care le-ar aduce Iohannis. Aceasta însă e și o formă de protecție destul de isteață, „strategică”, în fața chiar a instituțiilor care l-au slujit până acum și care pregătesc „marea tăvăleală” specifică de final de mandat.
Stilul lui Iohannis este unul al proximității. Toți cei care i-au stat supuși în preajmă au beneficiat de sprijin total. Uitați-vă la toată comedia cu doctoratele lui Ciucă sau Cîmpeanu. Esența nu stă în plagiate, ci în sprijinul lui Iohannis. Același om a fost în stare să râdă pe față de propriul partid, PNL, numai să-și ducă la capăt planul de a-l avea pe bietul Cîțu președinte de partid.
După ani de cecuri în alb, de periere din partea societății civile, se va întâmpla un reflux violent mediatic și justițiar care să scoată în evidență aberațiile și stilul necurat de a produce bani în jurul președintelui. Va rămâne doar o furie media sau va fi însoțită de bine-cunoscuta reorientare din zona procurori-servicii? Iohannis e beneficiarul unei păci interpartide PSD-PNL. Apoi, a folosit cheltuielile uriașe pentru militarizare în beneficiu propriu, propunându-se la funcții NATO. S-ar putea să fie primul mare lider din ultimele decenii care să dispară liniștit din peisaj, și cu banii, și cu partidele de golf, și cu BMW-urile. De un uriaș val popular îndreptat împotrivă-i nu va avea însă cum să scape.
Știți care e culmea? Că aș vrea să văd măcar acel reflex oportunist prin zona justiție-servicii. Ăla era ultima brumă de democrație, așa murdară cum o fi fost. Dacă mușamalizarea imaginii de carton a lui Iohannis va fi dusă cu succes până la capăt, atunci e cam nasol, înseamnă că nu mai avem nici măcar democrație din aia haotică, de mocirlă, în care ne linșăm ritualic, periodic, liderii, doar pentru că nu suntem în stare să-i controlăm politic.
Foto: Inquam Photos / George Călin