Transferul de responsabilitate juridică și polițienească pe ruta Caracal – Craiova – București tărăgănează ancheta, în timp ce urmele dispar, iar farsorul Dincă și posibilii lui complici se pierd în peisajul neputințelor instituționale ale celor care pretind că ne apără.
Relația Parchet – Poliție din teritoriu, un teren minat de orgolii și neglijențe criminale
Aflăm de la DIICOT București că, în perioada 2004 – 2019, la DIICOT – Structura Teritorială Craiova şi la DIICOT – Biroul Teritorial Olt nu a fost înregistrată nici o cauză privind activităţi infracţionale desfăşurate de Gheorghe Dincă. Prin urmare, monstrul de lângă caracalenii de bine nu a ieșit cu nimic în evidență. Nimeni nu l-a știut, nimeni nu l-a luat la ochi, individul nu a apărut defel pe radarul “organelor”. Oare?
De trei zile se așteaptă rezultatul ADN, de la INML, care să dea un verdict privind proveniența fragmentelor osoase găsit în “casa ororilor”. Deja apar pe surse informații că oscioarele găsite la locuința lui Gheorghe Dincă sunt umane, dar aparțin unei alte persoane tinere, cu vârsta până în 15 ani. Probabilitatea ca Alexandra Măceșanu să fi fost incinerată în casa violatorului pare din ce în ce mai redusă. Că adolescenta este sau nu este în viață, încă nu se știe.
După 7 (șapte) zile de la dispariția Alexandrei Măceșanu – timp în care a avut loc un CSAT, iar Guvernul a declarat război criminalității -, cea mai importantă certitudine – Alexandra trăiește sau nu?! – nu a sosit încă.
Multe elemente de procedură investigativă rămân necunoscute publicului și presei:
- Ce a rezultat din analizarea listing-urilor de la telefoanele lui Dincă, încărcate cu cartele prepay, cumpărate precum un bax de apă plată, fără buletin, greu de identificat prin triangulare sau prin captarea norocoasă a celulelor de telecomunicații de către companiile de telefonie mobilă?
- Cine sunt posibilii “oameni grei” din agendele telefonice deținute de Gheorghe Dincă, care ar putea fi conexiunile acestuia cu oameni din sistemul local de relații, din poliție, procuratură sau politică?
- De ce se distrug posibile probe, prin năvala de oameni ai legii în curtea imensă, murdară, respingătoare a individului baricadat de mulți ani față de comunitatea în care a trăit?
- De ce nu s-a extins rapid aria suspecților, a persoanelor cercetate și s-a pedalat pe prezumția că Dincă a ucis-o pe Alexandra?
- De la ce telefon au fost sunați părinții Alexandrei Măceșanu, care au fost asigurați că fata lor e bine, în drum spre străinătate, fiind clar că apelantul era în legătură cu Dincă, cel care o răpise, în aceeași zi?
DIICOT Craiova – neputința în acțiune?
DIICOT Craiova a extins ancheta în cazul crimelor din Caracal, iar acum este cercetată și fapta de neglijență în serviciu, în preluarea și gestionarea apelurilor la 112.
Tot DIICOT Craiova a reunit toate dosarele care vizau dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu, pe 26 iulie. Despre dispariția celeilalte fete, pe care Dincă susține că a omorât-o în aprilie, nu se știe decât că dosarul Mariei Luiza Melencu a fost preluat de DIICOT Craiova în 6 iunie, prin declinare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, după ce timp de două luni a zăcut la Parchetul craiovean, iar familia fetei dispărute a fost ținta unei atitudini greu de înțeles, prin lipsa de empatie, a procurorilor judiciari.
DIICOT spune că a fost sesizată cu privire la infracţiunea de trafic de persoane abia în data de 5 iunie, la mai mult de o lună de la săvârşirea faptei. Dar plângerea penală a fost formulată de către bunicul fetei la Postul de Poliţie Dioşti încă din 15 aprilie. Mai mult, ca acte de urmărire penală dispuse pentru găsirea Luizei s-a recurs și la supunerea la testul cu detectorul de minciuni a bunicului şi mamei fetei de 18 ani.
Într-un desfășurător de activități remis de DIICOT, în toată perioada de anchetă, din iunie până în prezent, nu apare nici un moment vreo referire la Gheorghe Dincă, cel care a recunoscut că a ucis-o pe Luiza Melencu.
Dar, ce să vezi: într-un raport trimis de MAI către CSAT, pentru ședința de marți, 30 iulie 2019, se confirma că mașina Gheorghe Dincă era suspectată și în dosarul dispariției Luizei Melencu.
Ori DIICOT Craiova minte, ori pur și simplu face treabă de mântuială, criminală.
Stația București, ultima șansă de reabilitare a reputației DIICOT
Între timp, Guvernul calcă în străchini. După ce ministrul interimar de interne, Mihai Fifor, confirma inițial o bazaconie lansată de șefa lui, războinica Dăncilă, cum că s-ar scoate “Serviciul 112” din subordinea STS și ar trece la MAI, omul s-a sucit și a spus că, de fapt, “112” rămâne la STS, dar va trece prin transformări din temelii.
Treaba asta cu rearanjarea scaunelor, ca să ne facem că lucrăm, este tipică guvernărilor românești, mai cu seamă a celor de stânga. Răscolirea unor întregi structuri, fără depistarea chirurgicală a problemelor de sistem și înlăturarea acestora, este praful pe care administrațiile succesive îl aruncă în ochii cetățenilor, cu efecte zero în eficiență și profesionalism.
Transferul dosarului disparițiilor/răpirilor de la Caracal spre București este ultima șansă de reabilitare a sistemului juridic investigativ polițienesc din România, dar și cel de prevenție, de a-și reabilita reputația grav compromisă.
Spre expertiza criminalistică internațională?
Posibilele încrengături în dosarul crimelor de la Caracal vor elucida supozițiile, din ce în ce mai pertinente, cu privire la posibila implicare a factorilor locali politici, juridici și/sau polițienești în activitățile suspecte ale lui Gheorghe Dincă, de-a lungul anilor. Legăturile acestea, probabile, nu ar fi deplin funcționale decât dacă sunt protejate, garantate ori ignorate cu bună-știință, printr-o susținere “mai sus”, de la “centru”. O astfel de teorie conspiraționistă, care circulă deja masiv, este obligată să demanteleze echipa de investigație de la DIICOT București.
Altminteri, va fi necesară solicitarea unei expertize criminalistice internaționale, din țările cu solidă tradiție de investigație polițienească – Marea Britanie, Franța, Spania, Statele Unite -, care să descâlcească un caz șocant prin aspectele lui, un revelator al nivelului instituțional românesc de asigurare a legii și a ordinii, care ne pune în fața unei dileme insuportabile: merită sau nu merită statul român încrederea românilor?