ComenteazăStatul nu construiește nimic, decât în același ritm constipat de indolență, birocrație și furt, iar când cetățenii cinstiți pun mână de la mână să facă ceva, bețele puse în roate de instituții cariază toate viitoarele inițiative. În curând nu ne va mai rămâne nimic de făcut decât să ridicăm din umeri. Cu toate acestea, mergem la vot, ne facem datoria.
În 2020, încă trecem râurile și fluviile cu pluta, precum Tom Sawyer și Huckleberry Finn plecați în lume cu țigările în colțul gurii.
Ne transportăm răniții și bolnavii între spitalele prăpădite și stoarse de fonduri și care nu raportează infecțiile nosocomiale, de parcă am fi într-o dictatură perpetuă a minciunii.
Dacă tot nu avem nicio strategie de începere a anului școlar în plină pandemie, i-aș propune ministrului învățământului să-și mute, doar pentru o zi, cabinetul. Să se ducă, cu consilieri cu tot, în locul acela strâmt de unde curtea școlii se vede cel mai bine, în multe sate din România. Prea multe.
Iarna, pe gaura scobită între două scânduri, gerul năprasnic de afară intră ca la el acasă. E frig aici, e frig și în clase. Aburii calzi ce ies de sub elev oferă o ușoară senzație plăcută, dar trecătoare de cald.
De pe un tron turcesc, dintr-o baracă de lemne construită cu licitații trucate, viața de elev în România nu are cum să nu te inspire, să nu te miște, să nu vrei să faci ceva, doar dacă nu ai depășit pragul de netrecut al ipocriziei.
Cocoțat pe cele două tălpi distanțate, de acolo vreau să văd strategia unui ministru al educației care vorbește de online și unii școlari, după 30 de ani de democrație, nu au de unde să tragă apa.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!