Am scris atunci despre „Revolta” de Nadav Eyal, care explica îndeajuns de curajos și de coerent criza globalizării și anunța victoriile zguduitoare ale populismului peste tot în lume.
Nu e neofascism, e altceva chiar mai grav – ștergerea completă a granițelor dintre adevăr și minciună, dintre faptă și ficțiune, dintre real și imaginar, cu un nivel de propagare a falsului niciodată întâlnit.
Noua ordine mondială e o epocă scurtă de iluzii trăite în viteză. Înțelepții au rămas offline, în trecut.
Evident, cum se vede după greutatea cu care își găsește cuvintele, Iohannis n-a citit nicio „Revoltă”, n-a mai citit nicio carte de la Revoluție încoace. Și nici înainte de Revoluție nu pare să fi citit vreuna.
Pe de altă parte, eu am citit la vremea sa faimoasa lucrare iohannisiană „Pas cu pas” și cred că ar fi fost mai bine pentru toată lumea dacă profesorul de fizică rămânea la Sibiu să se dedice iubirii sale pentru gresie și faianță.
Dar Iohannis, deși e teoretic președintele României, este de fapt doar un absent pasionat și de călătorii scumpe, avioane de lux și reședințe costisitoare. În trupul de robot contrafăcut în RDG al președintelui bate o inimă de dictator african din secolul XX. E surprinzător că n-a rămas în Tanzania să îi facă și pe bieții tanzanieni la democrație cu metoda „Neamțul”.
Cât despre Georgescu, pe care televiziunile unde se practică isteria de țață și dezinformarea ca artă a grotescului l-au uns Mesia, el este doar un voice-over peste fricile firești ale electoratului și dorința de răzbunare, care va crește după ordonanța trenulețul foamei.
Ciolacu e cel mai bun agent electoral al lui Georgescu. TikTokăreala va face restul și nici măcar nu va fi greu. Dumnezeu n-a murit. Dumnezeu l-a luat pe Georgescu și l-a trimis pe TikTok la noi, la Băicoi.
Cât despre auriferi, i-am mai văzut o dată la București, atât că atunci îi adusese Dragnea cu autocarele. Erau aceiași oameni, chiar dacă, poate, CNP-urile diferă.
Mai departe, alde Georgescu, soțul halucinant al Cristelei, poate emite orice aberație, orice gogomănie fără să piardă voturi. Emițătorul poate fi și o placă stricată – glia, Dumnezeu, Ștefan cel Mare, Vlad dragul de el, care îi era drag poporului român.
Dacă receptorul a abandonat rațiunea, orice speranță trebuie abandonată, întocmai ca la intrarea în infernul lui Dante.
Cât despre noua ordine mondială, despre care se încumetă să se exprime ferm orice personaj demn de „Las Fierbinți”, afacerea e totuși prea complicată pentru a ne apropia măcar de ipoteză în câteva fraze.
Totuși, unele lucruri sunt vizibile și de pe Lună, cu condiția să nu-ți fi uitat ochii și creierul în infinitul internetului, care nu îți cere logică, doar să stai cuminte în bula ta și să fii un consumator obedient.
E comic, de fapt, cum (teoretic) cel mai puternic om din lume, îl cunoașteți după manierele de urangutan portocaliu în călduri, de om de Neanderthal de bani gata, și credința adepților săi că e un Einstein travestit într-un impunător bărbat de stat, și cel mai bogat individ în bani și obiecte de pe pământ sunt „antisistem”.
Abia ce au descins în mijlocul pulimii să repare lumea și să o redea maselor largi, populare, ca nouă, neumblată la ea, vindecată de delirul post-stângismului, cel căzut în păcatul de neiertat al unei sexualități decadente. În plus, Musk l-ar face invidios pe bietul Caragiale pentru ideea că orice civilizație care se respectă trebuie să stăpânească măcar două planete.
Pe pământul pe care încă îl avem până la o bine meritată apocalipsă climatică, Statele Unite ale Americii suferă economic. China e principalul beneficiar al globalizării. Puterea Chinei a crescut teribil în ultima jumătate de secol, Europa a îmbătrânit și până la Beijing n-a bătut iluminismul. Înseamnă – cum au profețit Burebista, Baba Vanga, Nostradamus și Victor Ciorbea – că va fi rău.
Pe de altă parte, capitalul nu mai este o afacere națională, secolul XX a rămas în mileniul al doilea. Companiile private deținute de indivizi cunoscuți sau necunoscuți sunt de multă vreme mai puternice decât statele.
Cât despre suveranism, cuvântul preferat al celor care nu știu și nici nu vor să afle pe ce lume trăiesc, în cazul României e o imposibilitate.
România nu poate fi suverană, poate fi cel mult absorbită de o altă sferă de influență decât cea vest-occidentală. Iar o asemenea schimbare de direcție istorică ar fi finalul celei mai prospere epoci din istoria românilor. Toate eforturile din ultimele patru decenii vor fi fost zadarnice.
În România, electoratul suveranist este doar un electorat anti-Uniunea Europeană și anti-NATO.
Dar stai, căci asta nu e tot, viața a devenit o anexă la teleshopping: electoratul suveranist este și antisistem, unde sistemul este democrația însăși.
Un asemenea cocktail este letal, când mai este garnisit și cu imbecilitatea în formă continuată a partidelor mainstream și a pădurii, recte a intelligence-ului românesc, care de multă vreme e făcut grămadă (grămadă de bani, dar tot grămadă).
Concomitent cu globalizarea s-a petrecut cel mai mare eveniment ignorat din istoria recentă: revoluția tehnologică. În urma acesteia, oamenii, într-un procent înspăimântător, au devenit semnificativ mai proști decât telefoanele la care cască ochii împărtășindu-se cu nimic strălucitor, în rețea.
Au murit: cuvântul scris, care favoriza gândirea și memoria, cultura a devenit spectacol și apoi o banală piață de moftangii, un Bucur Obor global, ridicol și, în definitiv, tragic. Până și „11 septembrie” a rămas o amintire veche devenită documentar, nu neapărat foarte vizionat, pe Netflix.
Consecințele războiului rece sunt încă vizibile în Ucraina, Orientul Mijlociu arde de un secol. Prostia naturală și inteligența artificială coabitează deocamdată relativ pașnic.
Secolul XXI mai are puțin și ajunge la douăzeci și cinci de ani, de n-o să se mai uite la el nici Leonardo DiCaprio, vorba aceea.
Noua ordine mondială este ce a fost și pe vremea când era veche: o dinamică permanentă și amețitoare, în care doar geto-dacii rămân eterni în roirea fantastică, de la brânză, brazdă și mânz până în îndepărtata Japonie, nu înainte de a face o escală la Roma să inventeze limba latină.
S-a banalizat post-adevărul, faptele au devenit irelevante, rețelele sociale, ca orice monstruozitate economică, dictează o realitate ireală.
Adevărul nu mai e nici măcar fluid. Ficțiunea a fost oficializată ca noul adevăr, în funcție de nevoile și mintea fiecăruia. Nevoi au devenit tot mai multe, slavă capitalismului!, mintea a rămas tot mai nefolosită, tot mai puțină. După care puteți vedea: apocalipsa selfie continuă.
Monseur • 14.01.2025, 10:53
Noua ordine mondiala? Poate noua dezordine mondiala. Ar trebui sa ne aduce aminte ca in ultimul razboi mondial, atat o parte, cat si cealalta au fost sponsorizate de... aceiasi care au profitat de pe urma razboiului. Nu-i asa ca se intampla exact acelasi lucru acum?
gabbagabbahey • 14.01.2025, 09:55
Observatia ca protestatarii aveau multe lucruri in comun cu cei care au venit pentru Dragnea e corecta. Ce scapa articolului, insa, este ca daca data trecuta am fi inteles resorturile care i-au facut sa vina in Bucuresti pentru Dragnea (cu empatie si inteligenta, nu repetand ca niste papagali "PSDisti fara dinti"), poate in deceniul scurs de atunci am fi putut sa schimbam directia ingrijindu-ne de nevoile lor de baza si educatia lor civica. Asa, adevaratii prosti suntem noi, aia fuduli c-avem facultate la stat.