Românii fără apărare și fără reprezentare la guvernare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În ultimele 5 zile au avut loc două evenimente cu impact important asupra sentimentului de încredere al multor cetățeni români în statul român:
- desemnarea de către președintele Nicușor Dan joi, 4.06.2026 a lui Eugen Tomac drept candidat la funcția de prim-ministru,
- penetrarea apărării portului Constanța vineri, 5.06.2026, de o dronă de producție ucraineană, care s-a autodetonat la câteva zeci de minute după anunțarea armatei noastre ce către armata ucraineană.
Evenimentul din portul Constanța este de o gravitate foarte mare, prin prisma posibilelor victime și pagube uriașe care ar fi putut fi cauzate de lovirea (intenționată sau accidentală) de către acea dronă a unei încărcături explozive (precum produse petroliere sau chimice) din acea zonă a portului. Șocante au fost concluziile exprimate de președintele Dan și ministrul demis al Apărării (și interimar al Transporturilor) Miruță, în fața jurnaliștilor, la finalul ședinței cu instituțiile din domeniul apărării și siguranței naționale.
În limbajul omului obișnuit, ei au spus sâmbătă, 6.06.2026, că, dacă mâine vine o nouă dronă ca asta în port, suntem tot la mila lui Dumnezeu și nu avem de ce să așteptăm o reacție mai bună din partea autorităților.
Deci o explozie precum cea de la Beirut din 4.08.2020, care s-a soldat cu sute de morți, mii de răniți și sute de mii de oameni fără locuințe este oricând posibilă, la actualul nivel al apărării portului Constanța de către instituțiile responsabile ale statului român. Sentimentul cu care au rămas mulți oameni din Constanța este probabil similar cu cel de îngrozire/buimăcire, exprimat public de jurnalista Feri Predescu, după acea ședință și comunicare publică a oficialilor români.
Sunt experți în domeniul apărării, precum generalul în rezervă Dorin Toma, care au explicat public că se putea și se poate face o mai bună apărare a apelor teritoriale ale României (de exemplu pe modelul Poloniei), fără a se cheltui sume uriașe (așa cum au cheltuit regimurile Iohannis + Dan în ultimii aproape 12 ani), ci cu investiții rezonabile. Dar cu hotărâre și competență de la nivelul conducerii statului român!
Este evident că regimul Iohannis a lăsat în urmă un dezastru în anumite zone ale statului român și ale societății românești! Din păcate, dinspre domeniul apărării și siguranței naționale, deși sunt sigur că sunt zone unde oameni competenți își fac corect datoria față de țară, s-a creat deja multor români sentimentul că țara nu este apărată cum s-ar cuveni de anumite amenințări externe cât se poate de concrete și de actuale.
Pare că multe din zecile de miliarde de euro contractate și cheltuite în acești ultimi 12 ani nu au fost alocate cu cap, ci stupid sau conform unor interese străine de interesul poporului român, care plătește factura pentru aceste achiziții militare (cu dobânzile aferente, desigur).
Din partea lui Nicușor Dan, aș fi sperat la luări de poziție și acțiuni mai concrete cel puțin în următoarele chestiuni, în domeniul apărării naționale:
1. Ar fi trebuit să dea deja o direcție fermă către tot sistemul național de apărare (în baza art. 92 alin. 1 din Constituție) să întreprindă absolut toate acțiunile necesare (inclusiv să propună schimbări legislative, de proceduri/protocoale de lucru etc.) pentru a asigura apărarea teritoriului național, vieților și proprietăților oamenilor, în cel mai înalt grad posibil. Deocamdată eu nu am văzut public această atitudine fermă și imperativă din partea celui care, constituțional, este comandantul forțelor armate ale României.
2. Ar fi trebuit să asigure numirea în funcția de ministru al Apărării Naționale a unui lider competent, care să inspire încredere că știe domeniul, nu ca Miruță care acum învață la locul de muncă și are o atitudine de birocrat care caută pe care alți birocrați să dea vina. Nici nu mai amintesc de gafa lui referitoare la lupta în care era pregătit să angajeze armata română contra americanilor în Groenlanda...
3. Dacă unii generali de top ai armatei române se ocupă cu găinării în loc să asigure un nivel acceptabil al apărării teritoriului național, președintele nu are scuză dacă ezită/întârzie să-i înlocuiască din funcție.
4. Ar fi trebuit să se implice mai mult în alocarea mai inteligentă a fondurilor din programul SAFE. Am înțeles că ar fi fost cerință de la Bruxelles privind alocarea unei părți semnificative din aceste fonduri către producători europeni, dar se pare că Nicușor Dan nu a negociat nimic politic cu Germania privind asigurarea unor capabilități militare pentru apărarea imediată a României, la pachet cu contractul uriaș cu Rheinmetall. Oare s-ar fi putut face o negociere mai bună cu Franța, de exemplu, care s-a arătat mult mai dispusă și mai capabilă decât Germania să apere România, la modul concret și care are producători de armament mai evoluați decât cel german, ales de guvernul Bolojan? Sau ar fi putut fi alocați mai mulți bani pentru a stimula producția imediată de drone de ultimă generație în România?
În privința desemnării lui Eugen Tomac drept candidat la funcția de prim-ministru, după o lună de la demiterea de către Parlament a guvernului Bolojan, cred că acest pariu al lui Nicușor Dan are riscul de a submina încrederea unor alegători români în rostul votului lor la alegerile parlamentare.
Am sperat în desemnarea unui candidat mai priceput decât Ilie Bolojan în domeniul economic, pentru că neînțelegerea acestui domeniu de către echipa Bolojan a cauzat multe daune României, care vor fi greu de reparat, în actualul context internațional.
Din păcate, dacă te uiți în CV-ul lui, Tomac nu are nici măcar experiența lui Bolojan în domeniul economic... Evident, alături de el pot fi puși oameni care să-i formuleze recomandări corecte pentru guvernarea României, dar asta nu este suficient! Cred că, urmare a negocierilor subterane dintre președintele Dan și partidele parlamentare, guvernul Tomac ar putea primi votul de învestitură al Parlamentului, dar asta nu înseamnă că va rezulta o formulă de guvernare funcțională.
Nu aș vrea să fiu în locul vreunuia dintre miniștrii acestui posibil nou guvern (unii dintre ei ar putea fi mai competenți fără predecesorii lor), pentru a negocia cu partidele parlamentare cu interese divergente măsuri/politici publice.
Marea problemă este că, deși posibilul guvern Tomac a fost calificat de președinte a fi un guvern tehnic, chiar prim-ministrul desemnat nu este un om tehnic, ci unul politic! Eugen Tomac vine din poziția de om politic, fost lider al unui partid neparlamentar (PMP), care la ultimele alegeri parlamentare din 1.12.2024 nici măcar nu a prezentat liste proprii de candidați, ci au candidat pe listele partidului Forța Dreptei, nereușind să obțină împreună nici măcar 2% din voturile valabil exprimate.
Întrebarea-cheie pentru președintele Dan este: așa cum și Ion Iliescu își dorea o democrație originală, și actualul președinte își dorește tot o democrație originală? Una în care poți conduce un partid mic, care ia un număr mic de voturi la alegerile parlamentare, dar, pe baza unei relații apropiate cu președintele țării, poți fi desemnat candidat la funcția de prim-ministru? Oare asta respectă spiritul Constituției?
