De ce nu sunt de acord cu retragerea licenței României TV. Care sunt condițiile ridicării licenței unui post TV

În februarie 2017, jurnaliști de la România TV au fost chemați la Parchetul General. Procurorii au vrut să afle cum a ajuns pe post o casetă în care vorbea Sebastian Ghiță, în condițiile în care acesta era urmărit general și fugit în Serbia. 

Am scris atunci că nu e normal ca procurorii să-i chestioneze pe ziariștii de la România TV. În democrație, nu e treaba magistraților să afle de unde au jurnaliștii declarațiile cuiva. Legătura dintre jurnaliști și surse este una protejată, în interesul publicului. Inclusiv Legea Audiovizualului din România (Art. 7 – 2) spune că „Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională”. 

Dreptul de a folosi surse oferă oamenilor curajul de a vorbi cu presa și, astfel, servește publicului pentru informarea sa. Dreptul nu este acordat de Guvern, ci de lege. Prin urmare, nici nu poate fi retras de Guvern după bunul plac al acestuia, indiferent dacă sursele folosite de reporter sunt legale sau nu. 

La Moscova această lege nu se aplică

Această funcționare a relației dintre ziarist și sursă stârnește, de multe ori, nedumerirea oamenilor. Și e firesc. De aceea, merită explicată mereu și mereu. E bine ca publicul să știe că regula îl protejează nu pe ziarist, în primul rând, ci pe omul care are ceva de spus. 

Când vorbim cu avertizorii de integritate sau primim documente care denunță abuzuri folosim aceeași protecție a legii. Unde nu poate fi utilizată regula? În regimurile autocratice. La Moscova sau la Beijing e aproape imposibil ca, în mod real, o sursă să denunțe abuzuri presei și să fie protejată dacă poliția sau procurorii bat la ușă.

De acea audiere la Parchetul General din 2017 nu s-a ales nimic, a fost și a rămas una de paradă. Dovadă că, într-o țară UE, legea e suficient de puternică încât să nu poată fi răsucită și interpretată. 

Închiderea nu este soluția democratică, proporțională și legală

În ultimele zile, tot mai mulți oameni solicită ridicarea licenței României TV. A făcut-o și Dacian Cioloș, care a scris vineri că „România TV ar trebui închisă”.

Redacția Libertatea este o redacție în care fiecare om se exprimă autonom și neîngrădit. Punctul de vedere care urmează îmi aparține mie, nu redacției. 

Ridicarea licenței unui post TV într-o țară europeană reprezintă un act atât de radical încât sunt în dezacord principial cu el. Nu am nici cea mai mică simpatie pentru RTV.

Ca și în 2017, România TV face acum seară de seară emisiuni de înfierare cu poza mea pe ecran. Se cere pe post să fiu ridicat de procurori. La fel a procedat în trecut Antena 3. Iar eu sunt un caz fără importanță. Alți oameni suferă mult mai rău. Datorită antrenamentului de decenii ca jurnalist, pot lua insultele România TV drept o confirmare că încercăm să ne facem cu bună credință meseria. 

Pentru alți oameni însă, care și ei acționează cu bună credință și se văd atacați, e mult mai greu și mai rău. Vineri seară au spus că suntem „o bandă inamică”, „trupe sorosiste”.  Acestea sunt, după părerea mea, opinii. E dreptul RTV să le exprime. Deseori însă, în emisiuni ajung la discriminări și incitări. 

Nu mai asistăm la exprimarea unor opinii, ci la altceva. Chiar și așa, nu cred că închiderea României TV, sau a oricărui post din cele care emit astăzi, este soluția democratică, proporțională și legală. Să ne uităm împreună la legea după care funcționează televiziunile și radiourile. 

Ceva esențial, pe care aproape că l-am uitat

E adevărat că posturile primesc un bun public, o licență gratuită. La schimb, ele se angajează să ne dea informații „echilibrate şi imparţiale” și opinii care să nu incite și să nu discrimineze. CNA e responsabilă să vegheze la contractul, scris, dintre televiziuni și public.

Acest adevăr simplu, potrivit căruia noi cedăm un bun al tuturor, aproape că a fost uitat. Chiar dacă sunt private, televiziunile lucrează pe baza unei proprietăți publice. Este o idee esențială, care stă la baza înțelegerii sociale dintre cei care dețin licența – cetățenii și cei care o primesc – televiziunile și radiourile.

Responsabilitățile care decurg din licență le solicită difuzorilor radio și TV separarea opiniilor de fapte. De asemenea, nu e voie să-ți vinzi conținutul, să iei bani și să prezinți asta drept informație. Și nu poți să „inciți explicit la violenţă sau la ură împotriva unui grup de persoane ori a unui membru al unui grup pe considerente precum sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială (…) sau boală cronică contagioasă ori necontagioasă”.

Când televiziuni încalcă aceste reguli, legea prevede sancțiuni. Sunt numite sancțiuni „eficace şi proporţionale”. 

Se poate ajunge până la „obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 10 minute, între orele 19.00 şi 19.10, numai textul deciziei de sancţionare”. Sau la „obligarea radiodifuzorului de a difuza timp de 3 ore, între orele 18.00 şi 21.00, numai textul deciziei de sancţionare”. 

Care sunt condițiile ridicării licenței

Însă retragerea licenței (Art. 951*) se poate face doar „în cazul săvârşirii repetate de către furnizorul de servicii media a uneia dintre următoarele fapte: 

a) incitarea publicului la ură naţională, rasială sau religioasă; 

b) incitarea explicită la violenţă publică; 

c) incitarea la acţiuni care au drept scop disoluţia autorităţii de stat; 

d) incitarea la acţiuni teroriste”. 

Oricum e periculos de vag formulat, de pildă, ce înseamnă concret „disoluția autorității de stat”? Însă se poate ajunge în instanță și e rezonabil de presupus că un tribunal poate regla posibilele abuzuri ale statului, reprezentat de CNA, contra liberei exprimări a unei televiziuni.

Chiar gestul de a asemenea amploare, de a retrage licența unei televiziuni, este unul tulburător, democratic vorbind. În lumea liberă, un post ca FoxNews ajunge să plătească sute de milioane de euro pentru că a mințit în legătură cu trucarea alegerilor, dar continuă să emită.

În general, când încurajăm să se ia cele mai dure măsuri la adresa acțiunilor unor oameni ne gândim la acțiunile altor oameni, nu la ale noastre. 

Respect publicul România TV

Ca și în 2017, când de asemenea m-am exprimat în apărarea unui principiu de care beneficia România TV, sunt convins că opinia de azi va fi în dezacord cu cea a multor oameni din public. Încă o dată: eu sunt insignifiant, informația pe care o aduc ca ziarist poate uneori fi relevantă. Dar tocmai pentru că respect publicul cititor, așa cum respect și publicul România TV și al oricărei televiziuni, e onest să dialogăm deschis și când gândim diferit. Dezacordul civilizat este valoros în democrație.

1. E crucial să spunem ce avem de spus, să sesizăm murdăria și instigarea la discriminare care au copleșit ecranele unor televiziuni. 
2. Însă e nevoie, de asemenea, să veghem ca măsurile să respecte cerința legală: ele să fie „eficace şi proporţionale”. Când se impune un termen în detrimentul celuilalt, se poate ajunge la abuz. 

CNA este îndemnat să se ducă dintr-o extremă în alta

Ani întregi, oamenii au simțit că CNA n-a acționat. Ineficiența a fost un abuz la adresa publicului. Acum CNA este îndemnat să fie extrem, să răspundă neproporțional. 

Un reflex omenesc ne face tuturor mai dificil să ne punem în locul acuzatului, decât în cel al acuzatorului. La asta România TV este campioană, a transformat culpabilizarea într-o industrie. Dar, pe datele de astăzi, cred că ridicarea licenței RTV ar fi nejustificată și periculoasă democratic. 

Și ce face România TV, veți spune, nu e periculos? Ba da. RTV practică frecvent un fals la nivelul informării și promovează instincte sociale nocive și iraționale. Însă „dacă am permite ca în societate să fie auzite doar punctele de vedere raționale, uneori s-ar lăsa o mare tăcere”, spunea gânditoarea americană Wendy Kaminer, în apărarea libertății de exprimare. Ca și alte lucruri enervante, impozitele, sau de-a dreptul infamante, un articol enervant într-o zi de sâmbătă, libertatea de exprimare este unul dintre costurile de a putea fi împreună ca societate. 

Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News