S-a discutat de câteva ori despre asta, dar am să dau doar unul dintre citate.
„Să ştiţi că o să luăm în calcul şi acest lucru (…) Avem acest instrument, o să discut cu colegii mei, luăm în calcul şi suspendarea preşedintelui pentru că atâta timp cât ceri fiecărui cetăţean să respecte Constituţia, nu poate ca cel care trebuie să fie un exemplu pentru ceilalţi să încalce legea fundamentală”, a spus Viorica Dăncilă.
Suntem pe 21 octombrie. Primul tur al alegerilor prezidențiale are loc pe 10 noiembrie (8, 9 și 10 noiembrie, pentru privilegiați). Deci cât mai avem? 19-21 de zile? Din mandatul actual al președintelui României mai sunt fix două luni.
Acum își pune Viorica Dăncilă problema suspendării președintelui?
Ce bătaie de joc mai e și asta? Că suntem luați de proști în fiecare zi de
către politicieni în ficare zi este o certitidine. Dar cât de proști ne cred?
Probabil atât de proști cât vrem noi să-i lăsăm să creadă că suntem.
Procedura suspendării președintelui este una complicată. De
durată.
În primul rând, cineva trebuie să se hotărască să demareze
această procedură. Ori, PSD, chair când președintele făcea franjuri
Constituția, a refuzat cu obstinație să apeleze la acest instrument democratic.
De frică să nu-i dea aripi domnului Iohannis. Să vrea să o facă acum? Greu de
crezut. Numai până ce strânge CEX-ul din campania electorală și tot se face
noiembrie…
Mai apoi, ar trebui ca 1/3 din numărul deputaților și al
senatorilor să semneze inițiativa de suspendare a președintelui. De unde-i
strângi pe ăștia? Că și ei sunt prin campanie, pe la amante (sub pretextul
campaniei), pe la afaceri (tot sub pretextul campaniei). Dar să zicem că-i
strângi. Până semnează, până se centralizează semnăturile, trec două săptămâni.
Și nu e tot. După strângerea semnăturilor și depunerea propunerii
de suspendare, este nevoie de avizul consultativ al CCR. Iar CCR este atât de
ocupată, încât are nevoie de minim o lună pentru un astfel de aviz.
Am trecut, deja, calendaristic, și de turul al II-lea al
prezidențialelor. Dar să spunem că procedura și-ar urma cursul. Și s-ar ajunge
la vot în plen. Unde este nevoie de votul majorității deputaților și
senatorilor pentru ca propunerea să fie adoptată. S-ar ajunge și la asta prin
ianuarie, probabil. După care, în 30 de zile, ar trebui organizat referendumul
de demitere.
Să ducem absurdul până la capăt. Să spunem că acest referendum ipotetic ar trece. În februarie 2020. Victorie!
Demitem președintele al cărui mandat s-a terminat deja pe 21
decembrie 2019.
Nu, serios…
Acum 19 ani un singur candidat lăsa impresia asta. Astăzi, din păcate, aproape toți încearcă să ne convingă că, în loc de costume sau de ii, ar trebui să poarte, din ce în ce mai des, cămăși de forță.
Că sunt croite de mari case de modă sau că sunt înflorate mai tradițional, asta nici nu mai are importanță. Important e să aibă mânecile legate la spate.