Cazul Găești. Să ne dăm două palme! Bonus: Isărescu

Inspecția muncii e o rușine în România. Experți în închis ochii, experți în înșirat două trei „victorii” prin rapoarte, în rest mai nimic. Or, România este raiul abuzului în câmpul muncii. Ura mocnită venită dinspre privat înspre bugetari e și efectul discrepanței între drepturi: la buget mai poți face o grevă, mai poți să revendici ceva, la privat se tace și se abuzează, nu ai voie să ceri nimic. Sindicalizarea în privat e minimă, uneori sindicaliștii de acolo vorbesc în numele patronilor, nu al muncitorilor.

Pe 5 iulie a avut loc un protest spontan la Găești, fabrica Arctic, aparținând Beko (deținută de gigantul turc Arçelik, unul dintre cei mai mari angajatori din România). Muncitorii au cerut în primul rând condiții umane de lucru – căldura din fabrică devenise insuportabilă. Nimeni n-a dat știrea din presa națională. Până când a apărut reportajul Recorder, nu am știut ce s-a întâmplat. Să ai un protest cu mii de oameni revoltați și să reușești să bagi totul sub preș! Asta da performanță de invidiat.

Materialul mi-a amintit de zeci de alte cazuri despre care am relatat personal în ultimele două decenii. Greve la fabrici de cauciucuri, frigidere, piese auto etc. În unele locuri sindicatele erau puternice și reușeau să mai țină piept presiunii patronale. În altele, frica de a vorbi era copleșitoare. Din materialul Recorder se desprind comportamente tipice, nu excepții: sindicalistul oficial vorbește de zici că el e patronul, șeful de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița pare angajat de companie, nu de statul român.

Recomandări

Cum a transformat Carol I un tărâm pustiu din România în locul de unde pleca șampanie premiată la Paris: „14.000 de hectare pe care le-a cumpărat cu banii primiți de la tatăl său”

Marele secret al exodului forței de muncă din România ăsta e. Suntem prea capitaliști. În Vest, infrastructura socială mai există – sigur că nu le e ușor nici acolo, dar există niște speranțe, posibile plase de salvare. Din România se fuge de patroni, de o piață a muncii sălbatică. Zeci de ani de păcăleli de toate felurile, lipsa statului în reglementare, astea sunt motivele reale. Între timp, zeci de ani presa a duduit de văicăreli patronale cum că oamenii nu sunt productivi (o prostie, de fapt suntem foarte bine cu productivitatea, problema e cu salariile), nu mai vor să muncească, că se dau ajutoare sociale (altă prostie, dăm cele mai mici ajutoare sociale).

Astfel de subiecte trebuie scoase mereu în față dacă vrem să schimbăm ceva. Însă noi mergem din rău în mai rău. Puterea companiilor de mușamalizare e proporțională cu slăbirea presei (presa privată e vlăguită, dar mă întreb corespondenții TVR sau Radio Actualități din Dâmbovița ce fac) și, mai ales, cu transformarea statului în sinecură pentru funcționari de tip moluscă. Acești din urmă nu pot fi selectați ca lumea cât timp partidele care ajung la putere nu înțeleg ce miză enormă e să ai echipe tari la ANRE, ANPC, ITM, CNAS etc. Aici e de fapt rostul alegerilor, despre asta ar trebui să fie dezbaterile, dacă vrei să atragi oameni la vot. Vrei să votezi PSD, USR, PNL, UDMR, fiecare ar trebui să prezinte echipe clare de funcționari susținute pentru astfel de funcții și ce plan de reglementări au.

Recomandări

Un dealer de cereale important din vestul României a intrat în insolvență peste noapte, cauzând un „cutremur” pe piață. „Probabil s-au adunat din spate o grămadă de datorii și tot le acoperea”

Până una, alta, să ne dăm două palme. Cazul Găești, cu acei oameni sufocați de căldură care au cedat și și-au riscat joburile ca să spună că nu mai pot, ne arată că ne desprindem de realitate cu atât mai hotărât cu cât realitatea e din ce în ce mai dură.

Nu vă atingeți de Isărescu

Voi adăuga și o observație aparent fără legătură. Subiectul cu IFN-urile, adevărate calamități financiare care se abat asupra celor mai vulnerabili dintre români: sume mici împrumutate, dobânzi plătite ca pe vremea cămătarilor din foiletoanele de secol XIX. Curtea Constituțională n-a blocat legea, deci s-ar putea remedia ceva. Dar subiectul nu e ăsta! Cine a ținut în viață IFN-urile cu astfel de aberații cămătărești?

Banca Națională n-are nimic de spus, altceva decât că „avem nevoie de educație financiară”, deși ar fi avut atribuții măcar în a trage semnale de alarmă: mii de familii sărace călcate în picioare de creditori și executori pe o piață sălbatică.

Dar prostia cu „educația financiară” repetată intens a devenit adevăr. E ca și cum am spune: vom lăsa bătăuși de profesie pe stradă, e responsabilitatea ta să te antrenezi în judo și lupte în cușcă, dacă vrei să scapi!

Isărescu și Ciolacu au stat în noncombat, acesta din urmă fiind și cel care a mai lălăit cu doi-trei ani respectivul proiect de lege: „Marcel Ciolacu a dat ok-ul pentru proiect după doi ani. Le-a spus colegilor din partid că nu vrea să aibă o dispută cu Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, și să scoată din proiect orice este legat de bănci”. (sursa)

Recomandări

Analiză | Cât de neagră a fost ziua de 23 august 1944 pentru România. Alexandru Aioanei, istoric: „Frontul fusese distrus și eram un stat înfrânt”

Noi nu avem doar inflație-record, avem și profituri fără precedent pentru bănci. Bănci care cu unele dobânzi ajunseseră să semene cu IFN-urile, fără să fie trase de mânecă de nimeni. Dobânzile plătite de un român ca să-și ia un apartament sau un împrumut ceva mai mare ar îngrozi un francez sau un german. Nu și pe Isărescu, acest bancher care va fi probabil sanctificat curând.

Foto: reporterdb.ro

Urmărește-ne pe Google News