71 comentariiScandalul nu e o simplă bălăcăreală de Facebook. E plin de semnificații. O dramă în toată regula. Elena Lasconi, o fostă vedetă de top la Pro TV, a primit o replică neașteptată din partea fiicei sale stabilite în Franța, Oana Lasconi.
Elena Lasconi a declarat în emisiunea Insider Politic de la Prima TV: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat”. Răspunsul nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni, asta deși Lasconi vine dintr-un partid care se pretinde liberal progresist. USR nu e așa ceva, există acolo și un segment mai liberal (să-i zicem), dar, în rest, e plin de conservatori precum Clotilde Armand. Aceasta din urmă a avut tupeul incredibil să o critice pe Lasconi pentru poziție, deși ea și soțul său au defilat în ii și ițari în toată campania pentru acel referendum.
Lasconi a încercat un „răspuns strategic”, probabil sfătuită prost de cineva care știa realitatea despre useriști: și anume că mare parte din electorat e de fapt conservator. Retragerea promptă din vârful listei pentru Europarlamentare ne arată că Drulă nu e decât un pion într-un adevărat front de bătălii intense pentru marile sinecuri de la Parlamentul European.
Reacția fiicei, Oana Lasconi, a fost radicală și clară. Bine, pe mulți i-a șocat că s-a prezentat și „anticapitalistă” și, se știe, ăsta e un lux doar pentru Vestul Europei, ăștia rupți în coate de prin Est n-au voie nici cu gândul anticapitalist, d-apăi cu vorba.
Pentru cei care cunosc mai bine culisele din România, ar fi recunoscut în discursul lui Lasconi ceva din strategia care ar putea fi rezumată altfel: eu o fac pe conservatorul, ca să iau voturi, dar apoi o fac puțin și pe europeanul, ca să iau banii, adică susțin parteneriatul civil, nu căsătoria. Ăsta e europenismul tuturor partidelor noastre: iubim UE cât timp ne dă bani; în schimb, le dăm și noi niște drepturi minorităților – nu multe, ca să nu înceapă să plângă icoanele.
M-au surprins foarte multe reacții împotriva fiicei. O tânără evident educată care e și foarte interesată de politică, așa cum sunt mulți tineri europeni educați astăzi. Însă lumea prin rețele a înghețat la tonul folosit de fiică, unul prea tranșant. Alții s-au și repezit să compare situația cu aceea din URSS, când copiii își denunțau public părinții că nu sunt dedicați cauzei comuniste. O prostie, evident.
Reacția Oanei Lasconi a fost înscrisă imediat la categoria exagerări, „woke” etc. Adevărul e că e mult mai trist. E o tânără educată, care vorbește unei țări care și-a neglijat tinerii. În România, vocea Oanei ar fi trebuit să fie media, dar nu e decât o minoritate. Din punctul ăsta de vedere, poate să-i mulțumească mamei. Cine n-a avut părinți bazați financiar nu s-a putut educa în țara asta în ultimele decenii decât foarte greu. Pentru că, da, de cele mai multe ori nu e că sunt românii foarte antigay, ci nu știu cum arată un limbaj standard care să nu jignească, să nu discrimineze. Or, într-o țară în care încă prea puțini tineri fac studii superioare, un limbaj cât de cât îngrijit și atent politic (nu isteric corect politic) este deja minoritar.
Drama Lasconi
Este „drama” părinților care au făcut ceva bani, au reușit să-și educe copiii peste medie și, ce să vezi?, chiar le-a reușit! Copiii gândesc cu capul lor, au idei, dar n-au nici milă față de prostioare din astea în care tot se discută drepturile unor oameni în „păreri”.
Tânăra Lasconi a strâns un val de înjurături și muștruluieli. Cum să vorbești așa cu mama ta? Tonul însă e justificat de ignoranța și cinismul de politician versat al mamei. Pentru că drepturile nu se discută cu „părerea mea”. Uniunile civile, parteneriate, căsătorii sau cum vrem să le mai spunem trebuie să existe pur și simplu, fără alte „dar”-uri, „pe de o parte, pe de altă parte”.
Tonul prea ferm, cum e cel al Oanei Lasconi, poate însă aduce deservicii chiar cauzei sale, aceea de a normaliza drepturi pentru comunitatea LGBTQ+. Pentru că ideea nu era să vedem cine s-a pus la punct cu limbajul corect politic, ci cine înțelege că e vorba despre „drepturi”. Am avut grijă să ne lăsăm atât de mulți copii să zacă într-o zonă de inegalități educaționale, încât populismele conservatoare se vor lipi de ei ca marca de scrisoare. Orice intervenție dură va fi taxată rapid drept „woke”. Și orice oportunism pe bune exagerat, care vede sexism și homofobie și acolo unde nu e, va fi încă un element în dosarul conservatorilor care arată ce aberanți sunt progresiștii.
Cazul Lasconi ne arată cât de amplă va fi aberația la anul, în alegeri. AUR va călări fiecare subiect de tipul „ne fură copiii gay-ii”. Restul partidelor se vor lipi oportunist de acest subiect. Există o paradigmă întreagă a ignoranței și manipulării deșănțate. Liderii noștri de doi bani vor UE partea de lux, nu vor UE fără cash, digitalizată, cu puțină evaziune. Populiștii români, că-s useriști, pesediști, peneliști, auriști vor o țară ca în Barcelona, dar să poți parca merțanu‘ drept în poarta Sagradei.
Pregătiți-vă să nu punem botul la astfel de dezbateri non-dezbateri. 2024 trebuie să fie despre salarii, trai decent, dreptul la educație (măcar să fii conservator după ce înțelegi care-i treaba cu minoritățile), sănătate, nu toate aburelile pe care ni le pregătesc liderii de partid: normal că lor le-ar conveni să vorbim toată ziua despre cum le schimbă UE sexul copiilor; vorbiți și voi despre ce nu le convine – de unde au banii?, de ce nu taxează profiturile?, de ce nu mă bagă nimeni în seamă la spital?