La acel eveniment, Marcel Ciolacu i-a asigurat pe antreprenori că, deși este adeptul cotei progresive de impozitare, nu vor fi modificări asupra cotei unice în anii 2023 și 2024 și că nu vor fi modificări de taxe. Ca să dea bine la auditoriu, Ciolacu a mai spus: 

„Întotdeauna când a existat o creștere economică mai mare și confortabilă, statul s-a lărgit. A venit timpul ca statul să devină mai suplu și administrația să fie mai suplă (subliniere P.B.). Sperăm să facem față provocării cu PNRR, cu digitalizarea și să depășim momentul în care formularul electronic se depune la ghișeu trei…”.

În acel discurs, Ciolacu a fredonat ca lăutarul „refrenele”, pregătite de consilierii săi, care au dat bine la audiență, pentru că nu te poți duce în fața oamenilor de afaceri, nu-i așa?, fără să nu pomenești despre ceea își doresc să audă: PNRR, mai puțină birocrație, fără creșteri de taxe și impozite și un dialog deschis între guvernanți și mediul de business.

Cântecul „Un stat mai suplu, o administrație mai suplă”

Toată tevatura din ultimele trei săptămâni, în care au fost vehiculate în presă, pe surse, firește!, o mulțime de măsuri fiscale pentru mediul privat, arată că acel discurs al lui Ciolacu, din urmă cu două luni și ceva, nu are nicio valoare. Este o înșelătorie, o minciună, o abureală. Ce încredere mai poți avea într-un asemenea demnitar care promite „un stat mai suplu, o administrație mai suplă”, digitalizarea și PNRR drept priorități și, după două luni, se agită cu adoptarea a noi taxe pe mediul privat, invocând motive de deficit bugetar excesiv (20 de miliarde de euro, la finele acestui an) care pun în pericol absorbția fondurilor europene? Ce ipocrizie! Sigur, i se poate găsi o scuză lui Ciolacu. Atunci, în fața antreprenorilor era președintele Camerei Deputaților, acum, este premierul, omul care a ajuns la butoanele practicii bugetare și s-a mai „luminat”… Discrepanța dintre vorbe și fapte este mult prea mare, de aceea scuza asta nu ține. Ciolacu rămâne un „lăutar”. O dovadă foarte clară a „muzicii” pe care a „interpretează” este că actualii guvernați nu operează pe baza unui studiu de impact pentru măsurile fiscale pe care intenționează să le adopte. 

Să ne întoarcem la discursul lui Ciolacu de la Summitul Romanian Business Leaders. Iată ce-a promis asistenței: 

„Pentru creionarea viitorului exercițiu financiar, va conta foarte mult dialogul pe care-l vom avea cu dumneavoastră. O să vă pun și eu la dispoziție o analiză foarte clară de unde aveam acest deficit comercial și care sunt sectoarele neglijate de statul român pe o perioadă mare de timp. Trebuie să fim mai eficienți și să venim punctual pe anumite sectoare deficitare ale României”.

„Analiza foarte clară” n-a fost pusă niciodată la dispoziția oamenilor de afaceri. Promisiune uitată, praf în ochi! Și ca discursul să se încheie pe val, șeful PSD a mai trântit o altă promisiune:

„Sper ca împreună, în viitor, să avem aceeași colaborare, am să vă stau la dispoziție, nu am nicio reținere și sper din suflet să găsim cele mai bune soluții împreună”.

Marcel Ciolacu n-a avut nicio „colaborare” cu RBL, dar nici cu alte organizații precum Camera de Comerț Româno – Americană (AmCham), altă instituție foarte atentă la aiurelile guvernului, în schimb a mimat consultări cu reprezentanți ai patronatelor care nu i-au pus probleme, să fie acolo, de ochii lumii. Un balet caraghios. 

Sunt multe sectoare ale mediului de afaceri care sunt zăpăcite și chiar disperate să înțeleagă ce le așteaptă în viitorul apropiat. Pentru că predictibilitatea este cea mai prețioasă monedă în afaceri.

În loc să se uite în curțile privaților, guvernul Ciolacu ar trebui să intre în forță cu restructurarea celor 500 de companii de stat, care raportează pierderi nete de peste două miliarde de lei și cu datorii la bugetul de stat de peste 4 miliarde de lei (în anul 2021, conform Consiliului Fiscal).

Apoi, este de-a dreptul o sfidare și o sabotare a banului public faptul că guvernul condus de Marcel Ciolacu a aprobat înființarea agenției AMEPIP (Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice) cu bugetari plătiți cu un alt spor de 50%, care va colecta 0,1% din veniturile companiilor de stat, cu 100 de angajați, cu scopul de a le eficientiza, dublând rolul consiliilor de administrație.

De ce guvernul Ciolacu n-are curajul să radă zecile de sporuri ridicole care se acordă către sute de mii de angajați bugetari? De ce n-ar putea să reducă salariile demnitarilor (parlamentari, primari etc.) și chiar să taie pe bune posturi din administrația publică centrală?

Marcel Ciolacu nu-și dorește un „stat suplu”, cum a mințit la summit-ul RBL, ci unul care să-l pună la dispoziția clientelei politice. Rămâne o singură învățătură din această afacere: nu-l mai invitați pe Ciolacu la summit-uri, reuniuni și simpozioane ca să țină discursuri! Pentru că aburește lumea.

 
 

Urmărește-ne pe Google News