Ne-am obișnuit să stăm cu mâna întinsă la guvern: să ne mai dea ceva, câteva sute de lei, niște tichete, niște vouchere, niște scutiri, niște scheme de ajutor. Inflația ne mănâncă veniturile, suntem săraci, guvernul trebuie să ne ajute, asta-i datoria guvernului: să ne dea bani! O poziție de asistat. Guvernul să ia de la cei bogați, care s-au înmulțit peste măsură, și să le dea celor săraci, care suferă cu mâna-ntinsă! E bine să te pui în fruntea celor mulți și să ceri bani! Prinde valul populismului! N-ai nicio idee cum se formează bugetul de stat, ce este inflația, dar dă bine în poză când critici guvernul că nu dă bani!
Guvernul știe foarte bine că asta-i menirea sa: să dea bani. De unde să dea? De la bugetul de stat. Bugetul suportă orice aberație. În primele șase luni, Guvernul Ciucă-Ciolacu s-a prefăcut că dă niște bani. Acțiunea a împachetat-o, pompos, în programul „Sprijin pentru România”. Un PR ieftin, ipocrit, bine instrumentat de televiziunile manivelă Antena 3 și România TV. Sunt foarte utile aceste manivele pentru miniștrii PSD de la Muncă, Agricultură și Finanțe, care tot ies pe sticlă și spun aiureli.
Manivele mai mici în rating sunt și Digi24, Realitatea Plus și TVR, fiecare având finețurile diplomatice specifice pentru cei de la putere. Mediatic, Guvernul PSD-PNL stă foarte bine. Poate pompa tot felul de prostii care sunt preluate, promovate și ambalate de televiziuni în, chipurile, „măsuri adoptate împotriva crizei economice, pentru sprijinirea cetățenilor”.
Important este să creezi imaginea unor miniștri responsabili, care știu ce-au de făcut. În realitate, habar n-au, dar imaginea contează! Poporul care stă cu mâna întinsă și chiar crede că Guvernul PSD-PNL știe ce face, adică dă niște bani la popor.
Orice carte de economie arată că, în perioadele inflaționiste, nu este recomandabil să arunci cu bani în piață. Dimpotrivă, trebuie să faci în așa fel ca banii să devină mai scumpi, pentru a tempera inflația.
De exemplu, în „Povestea banilor”, de Charles Wheelan, carte apărută la Editura Humanitas, aflăm ce sunt banii, care-i rostul lor, ce este inflația, stagflația și deflația.
Nu-i o carte pentru elite, dimpotrivă, este scrisă pentru poporul care dorește să cunoască, să-și ridice nivelul de educație financiară, să priceapă cum circulă banii într-o piață liberă, pentru oamenii care nu sunt obișnuiți să stea cu mâna întinsă la stat și să aștepte să li se dea, pentru cei care încă gândesc cu mintea lor. Autorul îl citează, la un moment dat, pe economistul Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie: „Inflația apare atunci când cantitatea de bani crește vizibil mai rapid decât producția, și, cu cât este mai rapidă creșterea cantității de bani pe unitatea de produs, cu atât este mai mare rata inflației”.
Nu trebuie să fii specialist în economie ca să constați că ceea ce a făcut Guvernul Ciucă-Ciolacu de când se află la „butoane” a fost să arunce cu banii în piață, crescând masa monetară. Adică, să toarne gaz pe foc.
Pentru că focul inflației a fost aprins de guvernul Orban în criza pandemică, urmând exemplul Uniunii Europene și al Statelor Unite, aruncarea banilor din elicopter! Numai că economia românească este debilă, furnizează produse cu valoare adăugată redusă, având o calitate slabă față de concurența europeană.
Niciun guvern al României n-a încurajat producția autohtonă ca să devină mai performantă, mai competitivă, ca să se bată măcar cu polonezii! Antreprenorii românii au o imagine compromisă în mentalul colectiv: șmecheri, cu Mercedesuri, cu vile, țepari, exploatatori, cinici, îmbârligători, complici la afacerile cu statul, sug sângele poporului! Multinaționalele, organizații rapace! Nu contează câți bani investesc în campaniile de responsabilitate socială (CSR). Inițiativa privată în România pute, este mizerabilă, este câh!
Nu contează salariile pe care antreprenorii prin munca lor le dau sutelor de mii de angajați. Nu contează impozitele și taxele pe care le achită la stat. Nu contează lupta lor cu birocrația statului. Nu contează responsabilitățile pe care și le-au asumat față de sutele de mii de familii care depind de companiile private. Nu! Patronii sunt niște lichele, niște hoți – susțin demagogii care înfierează capitalismul, acești „lideri de opinie” care trăiesc ca niște cocote bugetare, care habar n-au ce înseamnă să dai o leafă unui om, mică, mare, dar o leafă! Trăiască statul, jos patronii!
Cu mâna întinsă mereu după banii de la stat, cu o coaliție PSD-PNL care se topește într-un unic partid, fără nicio alternativă, fără speranțe, românii au mari șanse să se îndrepte triumfători de unde au plecat părinții și bunici lor: spre socialism.
Este evident că guvernarea PSD-PNL nu este pregătită pentru a atenua efectele crizei economice. Pentru că nici oamenii din fruntea PNL și nici cei din PSD nu înțeleg ce înseamnă o piață liberă, adică, în esență, capitalismul. Altfel, nu s-ar fi apucat să pregătească o ordonanță de urgență în care să-i fugărească pe speculanții care dosesc marfa și umflă prețurile.
Ciucă și Ciolacu, doi asistați ai statului român, trebuie să înțeleagă că într-o piață liberă nu există speculă. Prețul se formează la întâlnirea dintre cerere și ofertă.
Chiar așa de greu este de priceput pentru cei care cer plafonarea prețurilor? Într-o piață liberă, capitalistă, există oportunități pe care antreprenorii le pot fructifica sau rata. Pentru că asta este viața: unii câștigă, alții pierd. Nu putem fi egali cu toții la câștigurile… altora, impozitându-i aiurea!
Guvernul Ciucă-Ciolacu este cel mai fricos guvern de până acum: îi este frică să facă reforme, să reformeze sistemul de stat și aparatul birocratic. Reforma reală nu există pe agenda guvernului.
Un executiv inert, impotent, paralizat de criza care crește în fiecare săptămână, incapabil să facă ceva pentru a tempera inflația, pentru a încuraja producția autohtonă, populist și demagog, bazându-se pe manivele din televiziune și susținut de o momâie de președinte, anesteziatul Klaus Iohannis. Un guvern mai prost decât Guvernul Văcăroiu. (Cine-și mai amintește de Văcăroiu?) Pentru că nu se pricep, guvernații noștri așteaptă să vadă ce mai spun și ce mai recomandă birocrații de la Bruxelles, alte mediocrități, dar cu ștaif european! Renegocierea PNRR-ului, tot trâmbițată de miniștrii PSD, este un teatru care îmi întoarce stomacul pe dos. Este clar că oamenii din guvern nu știu cum se face un management de proiect.
Sigur vom avea o criză mondială, care nu va fi generată de pandemie, de războiul declanșat de Putin, ci una creată de niște mediocrități arogante și populiste, care n-au nicio legătură cu lumea reală.
În România, totuși, e recomandabil să rămânem în poziția stabilită, cu mâna întinsă la guvern: să ne mai dea niște bani. Atât putem. Așa, cu mâna întinsă, să trăim și, cine știe, să dea Dumnezeu, criza să ne ocolească, dar până vine criza, totuși, să ne facem concediile în vara asta!
*„Povestea banilor”, de Charles Wheelan, Editura Humanitas, 2020, (43-54 de lei, în funcție de librăria online de unde este comandată)
Bogdan_Petrovici • 12.06.2022, 15:00
Inca unul care-i cearta pe saraci pentru ca-s saraci si ii lauda pe "eroii" antreprenori si sacrosanctele corporatii. Asa-i, ce-i drept, mamaie de la tara care are de ales intre medicamente si mancare ar trebui sa citeasca aceasta carte pentru a-si eficientiza bugetul pe principii macroeconomice solide, nu sa stea cu mana-ntinsa la stat. Domnule Barbu, cei care primesc acei bani (mult prea putini) pe care-i tipareste guvernul Ciuca nici nu viseaza la concedii. Referitor la specula - nu o vedeti in pietele "libere" tocmai pentru ca acele piete nu sunt libere. Sunt reglementate foarte strict de state si monitorizate atent de institutii puternice. Singurul argument in acest articol care sta in picioare ar fi ca nu se investeste in adaugarea de valoare pentru produsele romanesti. Dar asta stie orice "sarantoc" chiar si fara sa citeasca acea carte. Un fermier care se chinuie sa obtina o recolta cat de cat buna si se lupta sa-si promoveze produsele intr-o piata din ce in ce mai mult acaparata de mari corporatii nu va avea nici banii, nici timpul sa investeasca in sisteme de irigatie, de exemplu.
Bogdan_Petrovici • 12.06.2022, 15:09
Bogdan_Petrovici • 12.06.2022, 15:00
Inca unul care-i cearta pe saraci pentru ca-s saraci si ii lauda pe "eroii" antreprenori si sacrosanctele corporatii. Asa-i, ce-i drept, mamaie de la tara care are de ales intre medicamente si mancare ar trebui sa citeasca aceasta carte pentru a-si eficientiza bugetul pe principii macroeconomice solide, nu sa stea cu mana-ntinsa la stat. Domnule Barbu, cei care primesc acei bani (mult prea putini) pe care-i tipareste guvernul Ciuca nici nu viseaza la concedii. Referitor la specula - nu o vedeti in pietele "libere" tocmai pentru ca acele piete nu sunt libere. Sunt reglementate foarte strict de state si monitorizate atent de institutii puternice. Singurul argument in acest articol care sta in picioare ar fi ca nu se investeste in adaugarea de valoare pentru produsele romanesti. Dar asta stie orice "sarantoc" chiar si fara sa citeasca acea carte. Un fermier care se chinuie sa obtina o recolta cat de cat buna si se lupta sa-si promoveze produsele intr-o piata din ce in ce mai mult acaparata de mari corporatii nu va avea nici banii, nici timpul sa investeasca in sisteme de irigatie, de exemplu.
Impozitarea progresiva, mentionata si ea in articol, care-i face pe unii "egali din castigurile altora" e alt punct care le da mari batai de cap romanilor. Problema poate fi vazuta altfel: sa zicem ca faceti parte dintr-un grup de drumeti care a strans toate cele trebuincioase pentru o calatorie peste munti. Rucsacii ar putea fi umpluti cu aceeasi greutate care in acest fel ar fi distribuita "echitabil" intre toti participantii. Dar unii participanti nu au o conditie fizica la fel de buna ca a dumneavoastra si sunt si batrani si copii care nu au nici atat. In aceste conditii, veti risca sa faceti lucrurile "echitabil", caz in care unii membri ar putea sa se dezechilibreze si sa cada intr-o rapa, sau va veti oferi sa carati mai mult, pe masura posibilitatilor? Eu as alege a doua varianta. Macar pentru a nu trebui sa le recuperez proviziile care au ajuns la fundul unei vai, daca nu pentru a le recupera ramasitele. Chiar daca riscurile nu sunt asa de mari, unii oameni raman in urma, din nou, cu o cantitate mare de provizii si daca-i pierdem, pierdem si acele provizii. Aceasta, domnule, se numeste solidaritate - fiecarte contribuie dupa posibilitati. Cei mai puternici pun mai mult, cei mai slabi, mai putin. Si nu pentru a le plange la cap celor slabi, sau pentru ca le sunt dragi, ci pur si simplu din realizarea ca toti trebuie sa traverseze linia de sosire in acelasi timp, nevatamati. In cazul in care se intreaba cineva - lucrez in IT si sustin anularea scutirii de impozit.